În urmă cu patru ani se consfințea înfrângerea administrației democrate la Washington, în ciuda unui „punctaj maxim” – două mandate consecutive.
Cea care pierdea alegerile nu era Hillary Clinton, ci Barack Obama – care nici măcar nu mai avea dreptul să candideze. Fuseseră opt ani lungi și penibile bâlbâieli democrate. Politica șovăielnică în Orientul Mijlociu (Israel, Iran, Siria, chiar și Turcia!), care a iritat evreimea americană; politica duplicitară vizavi de China, Rusia, Coreea de Nord ș.a., care a iritat dreapta, extremiștii și conservatorii. Și multe altele. În ultimă instanță, eșecul programului/reformă de sănătate, intitulat pompos Obamacare. Partidul Democrat a pus și el umărul la un dezastru anunțat, prin nominalizarea unei femei, pe deasupra și controversate. N-a câștigat Trump – a pierdut America. Și-a-nceput bâlciul.
Întrevedeți deja similitudinile?! La trei ani de la catastrofa descrisă mai sus, (social) democrații români n-au învățat nimic din treaba asta. Au desemnat la președinție tot o femeie, la fel de agreabilă și de elegantă ca Hillary, la o adică. Dar cam atât. Și o tolbă de muniție lexicală oferită haterilor. Nu măsurile și creșterea obținute de guvernul PSD au pierdut alegerile. Știu ce veți spune: liviudragnea. Și asta.
Dar, așa cum după Obama nu mai mergea un președinte democrat, după Traian Băsescu a mai mers încă unul de dreapta, partizan și nemernic. Pe lângă care Băsescu trece drept copil de grădiniță, crescut cu bonă filipineză – bine intenționată, dar vorbește stricat românește. Pe greșelile adversarului. Sigur, nici Tăriceanu n-ar fi făcut vreo brânză. Dar gâlceava distructivă a pesediștilor cu el, a contat! Un candidat al stângii trebuia „copt” cu cel puțin trei ani înainte. Și să nu spuneți Ponta, că nu pot să râd – am buzele crăpate…
În fine. Mai sunt de făcut similitudini? Una singură. Că în ultimul an de mandat american, respectiv ultimul an de guvernare liberală în România, nemulțumirile au fost exponențiale. Ei au avut prezidențiale – noi, alegeri locale. Trump a încercat o lovitură de palat eșuată, încercând să-l blocheze pe cel care a câștigat, președintele nostru a reușit: i-a grupat și i-a adus la putere pe cei care tocmai pierduseră! Nice move. Numai că struțo-cămila asta împerecheată contra naturii va începe în curând să se bată pe ciolan.
A-nceput deja?! Scuze, eu am lipsit în ultimii ani din localitate…
Vom reveni cu amănunte.
