De ce-și găsesc bărbații liniștea, la anii senectuții, după una-două căsnicii ratate, alături de câte o femeie, trecută și ea printr-un divorț sau chiar două? Care e secretul unei liniști așternute după ani, zeci de ani de tulburări și scandaluri conjugale? De ce nu ne-nțelegem (vorbesc desigur, de o minoritate 😉 ) de la vârste mai tinere, cu partenerele de viață?
Fiindcă suntem neliniștiți și dilii. Noi, bărbații… Ele nu – nici pomeneală. Vorbesc de liniștea tardiv găsită cu partenere egale în cicatrici de luptă, nu despre cazurile în care tataiu se însoară, la 70 de ani – more or less – cu Piți de 24… Deci, noi suntem de vină. N-avem răbdare, n-avem răgazul să ascultăm nevasta când vorbește, sau nu suntem destul de surzi când ea vorbește, ca la bătrânețe. Grijile la tinerețe sunt mult mai multe și mai mari: insecuritatea și instabilitatea slujbei, lipsa de bani, copiii mici și sâcâitori… Ratele la casă și la mașină… Certurile cu socrii, neînțelegerile cu neamurile „ei” (cu ale tale, niciodată). Cheful, apetitul (și potența!) pentru aventuri frugale, dar care se complică îngrozitor, câteodată. Ea nu – ea e o sfântă, care se închină la preacuvioasa Ana-Maria Prodan…
Dacă ai scăpat de toate belele astea, după 50 de ani, ce să faci? Să numeri bani?! Dacă n-ai nici bani, dispare și subiectul discuției noastre. În cele mai multe cazuri, mori singur. Copiii-s la casa lor și îi doare în cur de tine. Sigur, nu pe toți. Ai bani? Îi doare!
E o liniște relativ tardivă, dar binemeritată. Doi pași înapoi și vezi totul mai relaxat. Ceea ce contează cu adevărat și ce nu. Cât timp mai ai la dispoziție și ce faci cu el. Câți bani ți-au mai rămas și pe ce-i dai. Un lucru e sigur: nu-i iei cu tine, în groapă. I-ai strâns să le rămână copiilor? Foarte bine – opțiunea ta. Dar ce au, sunt handicapați? Pe tine te-a ajutat cineva? Nu? Dacă da, ajută și tu. Dar cu măsură. Nu-ți bate joc de viața ta, de propria ta bătrânețe.
Sigur, nu toată lumea se regăsește în scenariul ăsta. Nici nu trebuie. Viața e complexă, nu seamănă un cuplu cu altul, o familie cu alta. Un destin cu altul. Dar sunt al naibii de multe, care seamănă.
