Câteodată inspirația mai dă și pe de lături, adică din bunătate se duce și în negativ, în întuneric, acolo unde niciunul din noi nu vrem să ajungem vreodată. Dar, uite că se întâmplă câte o nenorocire de dăm toți laolaltă, abrupt, față-n față cu întunericul cel mai negru posibil. Dar nu avem a ne feri de întuneric și de stări negative, avem doar a le privi în ochi și a trece prin ele, fiecare după cum știm.
Am început emisiunea de joia asta la Constanța TV, având drept invitat primarul urbei, cu un citat din Nicolae Iorga:
“N-ai dreptul să fii altfel decât ceilalți, ci mai mult decât dânșii și pentru dânșii.”
Mi-a fost pilon central al săptămânii ăsteia, și tot de la el încep și azi și fac imediat și legătura cu titlul. Vineri, a doua zi după rostirea citatului, după toate sforăielile politicianiste din emisiune, 7 femei aveau să sfârșească asfixiate în vălvătăi, în singurul spital al orașului Constanța.
Toată ziua de vineri a curs cu condoleanțele politicienilor pe rețele sociale, poze scoase din folderu’ ăla bun cu poze cu lumânări aprinse pe fond negru, s-au întrecut politicienii (aproape toți) în toate condoleanțele posibile și imposibile și în aruncatu’ vinii cu lacrimi de crocodil.
Dacă răspunsul tău e „da” la următoarele întrebări, atunci citește mai departe dieta de politician:
– Ai vreo 18 ani și vrei să intri în partid că-s gagici mișto? Colivă!
– Ai vreo 23 și vrei să intri în partid că se fac petreceri cool? Colivă!
– Ai vreo 30 de ani și vrei să intri în partid pentru că ai impresia că așa te căpătuiești? Colivă!
– Ai vreo 40 de ani, ești membru de partid și vrei funcții, că ai lins afișe până acum sau are tactu’ bani și te împinge de la spate? Colivă!
-Ești pe cale să candidezi la orice? Colivă non-stop!
– Ai câștigat o funcție, ai fost numit într-una, ai dat un concurs și ai intrat pe pile sau șpagă? Colivă, nene, colivă de trei ori pe zi, doar colivă, mânca-ți-aș!
– Ești oricine în administrație în țara asta nenorocită și ai niște mulți ca noi pe mână și ai putea să ne omori? Mânca-ți-aș, știi deja răspunsul, colivă!
De ce colivă? Ei bine pentru doar așa vă învățați minte, încă dinainte să fie nevoie sau după dacă e nevoie că nici o mie de cuvinte nu întorc oamenii carbonizați de incompetența voastră de la groapă, nicio condoleanță din spatele tastaturii nu vă spală de năravurile cu care v-ați născut când ați primit carnetul ăla fetid de partid.
Nu, nene, nu condoleanțe, încolonați-vă frumos, toți, până la ultimul și mergeți să legănați colivele deasupra gropii, contopiți-vă cu strigătele disperate ale ăstora de-au avut norocu’ să rămână (încă în viață), luați-vi-le în piept, dați ochii cu realitatea creată de voi, ignorată de voi, uitați-vă-n oglindă, priviți-vă-n ochi, stați de vorbă cu voi!
Mai mult, veniți voi cu colivele voastre, făcute de mâinile voastre, de la voi de-acasă, și legănați-le lângă crucile nevinovaților, tot mai multe cu fiecare zi.
Politicianule, imaginează-ți că tocmai ai plecat de la o tragedie de-asta, românească și neputincioasă, treci pe la supermarket și cumpără:
• 1 kg arpacaș (sau grâu)
• 3 litri apa rece
• 1 linguriță rasă de sare
• 600 g zahăr tos, cristal sau miere de albine
• coaja rasă de la 2 lămâi
• 3 plicuri zahăr vanilinat
• 3 fiole de esență de rom
• 600 g – 800 g nuca măcinată mărunt și mai mare
Decor:
• nucă rasă
• fulgi de cocos
• jumătăți de nucă
• drajeuri, bomboane
• cacao pudră
Gata, politicianule, hai să te-nvăț cum să faci coliva asta, cu care să te hrănești 364 de zile pe an, să nu uiți de ce ești unde ești. În a 365-a ai voie doar apă.
1. Spală arpacașul în mai multe ape, 7,10, 15, 1000 de ape, după numărul oamenilor pe care i-ai ucis indirect.
2. Măsoară apa și toarn-o deasupra.
3. Fierbe arpacașul 45 de minute. Amestecă din când în când, alege spuma care se adună deasupra, cum se adună parandărătul de la contracte.
4. Când începe să absoarbă apa, amestecă bine și constant, să transpiri puțin, cam cum ai transpira la văzul unui rechizitoriu.
5. Acoperă oala și lasă arpacașul fiert cel puțin 8 ore la temperatura camerei.
6. A doua zi, macină nuca, rade coaja de lămâie.
7. Răstoarnă fiertura într-un castron. Pune zahărul, aromele și nuca.
8. Suflecă-ți mâinile, spală-le (de parcă asta ar șterge sângele) și amestecă tot cu putere.
9. Așeaz-o pe un platou și decoreaz-o sau nu în culorile partidului, neapărat bomboanele să aibă culorile partidului, să te mândrești și tu cu el și el cu tine, că așa vă șade bine la amândoi. O lași așa, nu-i adaugi creme fițoase, nu o reinterpretezi, o faci cum trebuie făcută.
Apoi ia frumos coliva și fuga la cimitir. De-acolo știi ce să faci, ți-am spus mai devreme. Mergi la 7-10-15 înmormântări, una după alta, nu toate deodată.
Apoi du-te liniștit (mai ești?) înapoi în fotoliul tău de orice funcție de rahat turcesc ai și bagă colivă-n tine până nu mai poți. Fă la fel și a doua zi, și a treia zi, colivă, colivă, colivă, mânca-ți-aș!
Nu, NU ai dreptul să fii altfel decât ceilalți, noi, ăsta mulți, pentru că nu știi nici să fii mai mult și nici PENTRU vreunul din noi.
Noi, ceilalți, învățăm poate să ne uităm de două ori înainte să ne îndrăgostim de câte vreun politician, să-l salvăm de la corvoada de-a ne legăna coliva. Ce, aveți dubii că urmăm? Într-o formă sau alta, cândva, cumva, în țara asta, urmăm. Toți, pe rand. Sau deodată.
Atât.
