Eșecul rușinos și lamentabil al candidatului coaliției PSD-PNL-UDMR la alegerile prezidențiale era unul previzibil.
Mai multe motive, vizibile cu ochiul liber de către cei care au judecat limpede și la rece, au fost evidente. În primul rând, desemnarea candidatului. Un tip relativ de treabă, nu neapărat foarte serios, detestabil de toate taberele. De pesediști, pentru că era liberal (chiar fost președinte). De liberali – din motive obscure, de vreme ce l-au rejectat cândva din propriul partid. Doar UDMR – singurul partid serios din România, dintotdeauna – s-a ținut de cuvânt și și-a făct treaba. L-au votat.
Un candidat comun al acestei pestrițe coaliții ar fi trebuit să fie o figură neutră, agreabilă, un profesionist. N-au găsit – nici în afara partidelor, cu atât mai puțin în interiorul lor. Ceva gen Daniel David, vehiculat acum ca viitor prim ministru. Chiar și Bolojan avea mai multe șanse, dacă nu s-ar fi opus candidaturii Ciolacu.
În al doilea rând, campania, sabotată deja de micul trădător Victor Ponta. Pesediștii n-au făcut campanie, asta e clar. Vorbind de județul Constanța, fief liberal de aproape un deceniu, nici aici PNL nu s-a omorât cu firea. În vreme ce Olguța Vasilescu (primar PSD, nota bene) a făcut un mega miting la Craiova, la Constanța coaliția n-a fost în stare decât de o plimbare, „desculț” printr-un parc (gol), unde n-a avut cu cine vorbi, o piață agricolă (ostilă) și o întâlnire cu circuit închis, doar cu nucleul tare al membrilor, într-un cinematograf, care printr-o ironie poartă numele celui mai mare comic dobrogean. Campania a fost așa și astfel mimată, cam în toată țara.
În al treilea rând, valul de hate pe care estamblishment-ul și l-a luat, după mulți ani de ciocoism, măsuri economice insuficient explicate, o pandemie gestionată tâmpit, pensii speciale, clientelism, lichelism și sfidare a celor care sunt de altă orientare decât cea „corect” politică a Europei, o Europă care s-a tâmpit definitiv, prin reprezentanții săi de seamă de la Bruxelles. Dacă politica guvernamentală a coaliției ar fi încorporat de-a lungul anilor nu numai măsuri obediente UE, dar și unele mai tradiționaliste, mai „patriotice”, filonul suveranist ar fi fost văduvit de multe din revendicările sale, unele legitime.
Și ar mai fi motive, pentru care conducerea actualei clase politice trebuie să dispară.
