„O aplicație mobilă care transformă telefonul sau tableta ta într-un terminal de plată. Cu GP tom poți accepta plăți cu ușurință – folosind dispozitivul pe care îl ai deja la îndemână.”
Este oferta de la Global Payments, principalul furnizor de sisteme de plată POS din România. Sună frumos și simplu, nu-i așa? Ei bine, nu e simplu deloc. Ba chiar umilitor.
Am văzut pentru prima oară POS pe telefon, ca aplicație mobilă, la Bologna, în Italia. Aveau TOȚI cerșetorii de culoare, mulți din ei niște escroci, care te abordau cu întrebarea „cât e ceasul?”. În România însă, mai ușor primești pistol cu gloanțe letale, decât le ia celor de la Global Payments să-ți aprobe un prăpădit de POS virtual. Luni de zile.
E adevărat: le vedeți în orice magazin și dugheană de cartier. Nu știu cum au reușit respectivii, dar pentru noi a fost atât de complicat, încât după aproape două luni, am renunțat. Deși de la BCR, banca unde avem conturile, fusesem asigurați că durează câteva săptămâni, două-trei maxim. Cerusem aplicația pe telefon pentru biletele de intrare la Sinagoga din Constanța.
Ne-au cerut ca documente și pe mă-sa, și pe tac-su: actul de constituire (n-avem, fiind parte a Federației Comunităților Evreiești, organizație de cult, recunoscută în România), mandatul de reprezentare, actele administratorului/proprietarului, o poză a subsemnatului făcută cu telefonul, actul de identitate față-verso, adresa locului „de consum” și mai ales DE CE și CÂT preconizăm să încasăm pe lună. Nu știm, pentru că e prima oară când folosim așa ceva. Și mai ales CE vindem și CINE e beneficiarul REAL al încasărilor. Comisioanele anunțate erau clare. Ca și cele ale băncii, pentru contul separat de colectare. Una peste alta, ținând cont câte persoane au solicitat POS în prima lună, ce luam pe mere, dădeam pe pere.
Așadar, ceea ce ar trebui să fie o procedură simplă, pentru ceva pentru care plătim comisioane, și care – între noi fie vorba – ar trebui să fie și la dispoziția persoanelor fizice, este ceva extrem de complicat și de birocratic. O fi legislația română, o fi birocrația și lipsa de amabilitate a firmei „internaționale”, nu interesează pe nimeni. Rămâne dezamăgirea celor care ar fi vrut să plătească cu cardul și dezamăgirea noastră, fiindcă n-am fost în stare să fim și noi, în rând cu lumea „civilizată”.
