5.4 C
Constanța
vineri, 23 februarie 2024

Rețetele lu’ Tatu. Plăcerile laptelui. Fırın Sütlaç

spot_img

Trebuie citit

Săptămână trecută v-am scris despre invazia rusească și despre cum să întâmpinați “oaspeții”de seamă care parcă nu mai vin ( și dacă mă întrebați pe mine nici n-o să vină, calmați-vă, doar își încordează…mușchii), puteți să (re)citiți aici:

Săptămâna asta am căutat iar adânc în străfunduri, am căutat niște inspirație care n-a venit ușor. Da’ am învățat de când scriu rețetele astea că inspirația trebuie lăsată să curgă, nu are un izvor anume, vine de peste tot și de nicăieri. Dar destul despre asta. Cum de cele mai multe ori copilăria e sursă bună de căutat rețete, mi-am adus aminte de tot laptele cu ceva pe care l-am mâncat când eram copil. Nu din sărăcie sau așa îmi place mie să cred, da’ stiu că mi-au rămas întipărite clasicele : fidea cu lapte, griș cu lapte, orez cu lapte. Astea trei sunt plăcerile laptelui.

Altele nu-mi vin în cap rapid dacă îmi ceri să răspund repede-repede. Dacă mă lași câteva secunde poate o să zic și de Cleopatra care cică făcea baie în lapte. Și nu orice lapte, femeia, pe fiță ca orice regină spune-se că făcea baie în lapte acru de măgăriță (îi trecea și tusea cu ocazia asta). Vă dați seama câte sute de măgărițe erau mulse de cate ori îi venea pe chelie lu’ Cleo că vrea să facă baie? N-am văzut nici în zilele noastre măgărițe cu ugere ca Joiana, era nevoie de multe! Habar n-avea ea că pe vremea noastră o să apară și laptele Doina, mai rezistent în timp decât orice cremă din lume.

Dacă ar fi să aleg între plăcerile lui, ale laptelui, orezul cu lapte cred că a fost și este pentru mine pe locul 1, dar nu chiar de departe, sunt toate cumva într-un fin echilibru. Pentru voi poate e altfel. Pentru mine a rămas așa de când am descoperit nivelul următor al orezului cu lapte, Fırın Sütlaç -ul turcesc fiind în sensul ăsta un apogeu al plăcerii cu lapte.

În materie de istorie, e la fel de greu de spus ceva. E lapte, e orez. Ambele vechi pentru specia noastră, laptele de vreo 10.000 de ani de când primu’ fermier s-a gândit să tragă o vacă sau o oaie sau o capră sau cine știe ce alt mamifer de-o țâță să guste și el ce bea vițelu’, mielu’ sau iedu’. Nu vreau să mă gândesc la fermieru’  ăla că la un băiețel întârziat care s-a pus pe ciuci și s-a apucat să țoncăne el însuși la mamelonu’  mamiferului din…curiozitate.

Nu știu cum om fi ajuns să bem laptele altor mamifere, da’  stiu că am luat-o razna bine de tot de când țoncănim la mameloanele cocos-ului, migdalei, orezului (apropo, cum o fi orezu’ cu lapte de orez??) și mai tuturor plantelor. Unde o să ne oprim cu mulsu’ ? Unde tragem linia mulsului până să sărim calu’ ? Asta e o întrebare pentru posteritate. Eu cred că la laptele de păstârnac, că ăla de țelină o sa fie bun.

Gata cu glumele de autobază, hai să vă povestesc despre apogeul orezului cu lapte. Fırın Sütlaç are origini otomane, sute de ani au trecut peste el și cel mai probabil e neschimbat. Hafız Mustafa e restaurantul despre care criticii de mâncare spun că e locul potrivit pentru a experimenta sutlac-ul asa cum trebuie trăit. E în Istanbul, îl găsiți ușor cu orice aplicație de hărți dacă vă permiteți să plătiți datele mobile din Turcia. O să îl găsiți totuși în mai toate restaurantele turcești inclusiv de pe la noi. Întrebați dacă e aromat cu apă de trandafiri sau cu vanilie. Originalul e cu apă de trandafiri.

Ingrediente Fırın Sütlaç : 

•          200g orez (normal)

•          1l lapte de vacă, cât mai gras și de calitate (mi-am stors creierii si n-am reușit sa evit cacofonia aia, luați-o ca pe o licență poetică). Calitatea laptelui e esențială pentru rețeta asta. Daca găsești lapte direct de la un mamelon, adică de la un fermier, adică de la vaca fermierului, nu de la mamelonul fermierului, e perfect. 

•          2 gălbenușuri

•          250g zahăr

•          3 linguri (cu vârf) amidon sau faină de orez.

•          2-3 linguri de apă de trandafiri. Nu te speria de ea, o găsești în toate magazinele cu produse turcești sau chiar și în marile magazine la sectorul de specialități internaționale. Pentru un gust mai familiar, folosește un baton de vanilie infuzat în laptele dulce.

Să nu uit, o să ai nevoie de niște forme (pe numele lor ramekine) rezistente la cuptor și o tava mare adâncă.

Cum se face Fırın Sütlaç:

1.         Fierbe orezul.  Apa se pune cât să acopere orezul și încă până la prima falangă a degetului ținut pe suprafața orezului, în sus (ați înțeles poziția?). Orezul se aduce la fierbere, se lasă focul mic, se acoperă, se lasă așa 10 minute apoi se oprește focul și se mai lasă acoperit încă 10 minute. Regula asta e valabilă pentru orice orez.

2.         Porniți cuptorul în timpul în care fierbe orezul, la 180 de grade sau treapta medie la cele clasice , 

3.         La foc mic spre mediu punem o oală în care punem pe rând:  laptele, zahărul, și amestecăm. Când dă în fiert  compoziția punem și orezul. Dacă ați ales varianta cu vanilie, tăiați batonul pe jumătate și îl fierbeți cu laptele.

4.         Între timp într-un castron amestecați amidonul sau faina de orez cu putină apă și îl turnați în oală.

5.         Lăsați toate astea la foc mediu până se îngroașă puțin compoziția, amestecând în continuu.

6.         Oprește focul, adaugă apa de trandafiri și extrem de puțină scorțișoară și amestecă bine. Pasul asta e acel pas care duce orezul cu lapte simplu și clasic și plictisitor la nivelul următor, la nivelul la care trebuie să fie. Pas cu pas ajungem departe și exact unde trebuie să ajungem. 

7.         Turnați compoziția în forme, pe care le puneți într-o tavă mai mare și adâncă ( e bună și tava cuptorului).

8.         Într-un castronel bateți gălbenușurile și adaugați-le 3-4 linguri de lapte. Din amestecul ăsta, puneți cu lingura deasupra orezului în fiecare formă, până terminați amestecul. Amestecul ăsta vă crea acea crustă caramelizată deasupra sutlac-ului. Din nou, încă un pas fară de care pur și simplu nu se poate.

9.         Turnați apa (în tavă) până se umple până la jumătate. Ca să fie mai ușor din punct de vedere logistic, turnați apa în tavă după ce ați dus tava la cuptor și ați așezat-o la locul ei.

10.       Lăsați la cuptor minim 15 minute sau până când vedeți că încep să prindă crustă. Stați cu ochii pe cuptor, pare că durează mult până prind crustă, însă în momentul în care începe să prindă crusta, durează foarte puțin până se pot arde de tot și atunci e doar sutlac ars.

11.       Opriți cuptorul, scoateți formele din tavă, intră la frigider cel puțin 2 ore, până se răcesc bine de tot. Alt pas esențial.

Fırın Sütlaç se servește rece, fără niciun alt adaos, își e suficent lui însuși. Dacă totuși sunteți într-o dispoziție jucăușă, puteți încerca puțină dulceață de trandafiri, de vișine, sau de cireșe amare. Pentru un efect de rece-cald pe limbă, încercați să încălziți la microunde câteva secunde dulceața înainte sa o adăugați în cantitate mică la sutlac.

Vă spuneam mai devreme despre pași esențiali. Despre asta e vorba și în viață și în mâncare. Orice pas e esențial, fiecare are rolul și menirea lui, fiecare te duce într-o direcție, pasul greșit schimbă direcția cu totul.

Odată ales drumul, direcția, pașii te vor duce într-acolo, dacă știi când și cum să îi faci pe fiecare din ei, fără să sari niciunul, fără să o iei stânga-dreapta, hotărât.

Și la final,pătrunzi cu lingurița prin crusta lui Fırın Sütlaç, guști, simți și exclami: mmmmmmmmmmmmmmmmmmmmm.

            P.S. Fac un sondaj, răspundeți în comentarii: orez cu lapte, fidea cu lapte sau griș cu lapte?

Av. Emil Mihail TATU

Articole similare

- Advertisement -spot_img
- Advertisement -spot_img
- Advertisement -spot_img
- Advertisement -spot_img
- Advertisement -spot_img
- Advertisement -spot_img

Ultimele stiri