Când Hannah Arendt a asistat la procesul lui Eichmann, a observat că nu era un monstru, ci un funcționar mediocru care „doar și-a făcut treaba”.
Aceasta a fost revelația: răul extrem poate fi comis de oameni „normali”, prin conformism, lipsă de gândire critică și obediență.
Astăzi, răul politic este și mai banal — pentru că e diluat în limbaj administrativ: nu se mai spune „oprim asistența socială”, ci „optimizăm fluxurile de redistribuire”. Fragmentat între comitete, norme, softuri, neomarxismul sorosist de tip USR nu mai are un chip clar, ci o interfață. Făcut de echipe, nu de indivizi: responsabilitatea e împărțită, deci se evaporă. Este, deci, scuzabil prin cifre și „context”. Ca și când ai scuza uciderea unor oameni în spitale, spunând că da, așa e, dar „indicatorii de sănătate publică au fost peste medie”.
România este în situația în care a fost ”împinsă” de neomarxismul european. Partidele cel mai puțin votate de români – USR, satelitele lui Cioloș plus ONG-urile care au fost și vor fi aduse în raza deciziei asupra soartei României – conduc, practic, țara.
Politologul Alina Mungiu Pippidi – cel mai calificat exponent intelectual al neomarxismului și al lui George Soros afirmă despre Useriști Oana Țoiu și Ionuț Moșteanu, cei care dețin, – stupefiant -, ministere cheie în guvernul Bolojan: „Te întrebi a cui politică de Externe și Apărare o vor face ei?”, arătând că că deciziile sunt impuse, că politicienii nu sunt liberi și că liantul între partide sunt diferiți oameni ai serviciilor de informații.
Tragismul politicii românești este că oameni care au aparținut partidelor vechi, chiar istorice, s-au transformat subit în neomarxiști sui-generis. Este relevantă distrugerea PNL , contopirea lui în neomarxismul odios și aneantizarea PSD. Scopul – cel de a rămâne conectați la bani și funcții -, i-a transformat în profitori ai îngenuncherii României în fața noilor stăpâni, pariziano-bruxellezi.
Există idei care își pierd strălucirea, nu în contact cu dușmanii lor, ci cu propriile lor consecințe. Una dintre ele este socialismul, azi, avortat în neomarxism sorosist, de tip USR. Să vedem, așadar, cum arată văzută din exterior, ”fericirea” unui neomarxist comun, simpatizant sau membru USR. (…)
La prima vedere, întrebarea despre fericirea acestor specimene umane pare banală, chiar retorică.
Oana‑Maria Bogdan, fostă consilieră și membră a PLUS/USR afirmă cu un curaj și o clarviziune care o onorează:
„Aș desființa agricultura și nu aș domestici animalele. Cred că am fi oameni mult mai buni dacă, în calitate de descendenți ai vânătorilor și culegătorilor, nu am avea proprietăți și am trăi în grupuri în loc de cupluri.”
Cred că un pas important al omenirii va fi cel al renunțării la proprietate. Când nu vor mai exista teritorii care să aparțină unui om, trib, neam sau corporație, vom reuși să conviețuim armonios pe planeta Pământ. Eu am încredere că acest lucru se va întâmpla în timpul vieții mele.”
Octavian HOANDRĂ – Ev. Zilei
Întregul articol, AICI.
