Oricăruia dintre noi i se poate întâmpla – slavă Domnului că rar… – să i se rupă hainele pe stradă: pantalonul sau rochia. Nașpa. Dacă e doar o șosetă sau sacoul, la subraț, poți ajunge totuși până acasă, fără să te faci de râs. Cu fundul gol, mai complicat.
Nevesti-mii i s-a întâmplat duminică, în București, cu rochia. Bine, nu era chiar în fundu’ gol, da’ orișicât. Am intrat repede în magazinul Unirii din București – un fel de muzeu, mai gol decât magazinul Tomis al nostru, din Constanța. Cel mai mare magazin, printre unicii supraviețuitori, e cel al H&M. Firmă serioasă, de vreme ce l-am văzut până și la New York, nu? Ea a înhățat o rochie, a pus-o pe ea (în cabina de probă, bineînțeles), a văzut că nu-i stă ca un sac și a mers la casă, să plătească. Cu rochia pe ea.
La cassă, dăm de un băiat cu o privire blajină care, după aerul afișat, arăta că a ajuns deja și definitiv în vârful lanțului trofic. Adică mai sus de atât nu se putea, decât dacă taică-su era vreun mare șef, pe undeva. Se pare că nu era. Îi explicăm situația, dăm să-i înmânăm eticheta, la plată – noroc că n-am scos-o de pe rochie – și-l rugăm să scoată antifurtul, după ce plătim. E absolut siderat, zice că NU SE POATE. Ne uităm la el la fel. Cerem sprijin divin și al unei șefe ierarhice. Apare o fătuță care ne confirmă că NU SE POATE. Întrebăm de ce, bănuind ce e mai rău: că nevesti-mii i s-ar putea opri ciclul menstrual, dacă se scoate antifurtul de la poale, cu rochia pe ea, sau că eclipsa totală de lună, de azi, nu va mai avea loc, exact din cauza asta.
Nimic de făcut. Eu îi propusesem de la început să-i scot eu antifurtul și s-o furăm, dar ea n-a vrut… Scoate rochia spre a o abandona – eu iar, propusesem să o facă chiar acolo, la cassă, ar fi fost senzație – și plecăm. Cu rochia ruptă, fluturând. Intrăm vizavi, la New Yorker, același ritual: ia o rochie, o pune pe ea, plătește, îi scoate casiera antifurtul și… gata să mergem la premiera musicalului Chicago, la Circul Metropolitan!
Way to go, H&M! Ține-o tot așa, ești pe drumul cel bun: de fapt, așa cum procedați voi se face comerț „adevărat” în România – nu altfel!?
