Luni seara, la reședința din București a ambasadorului Israelului în România, Excelența Sa dl. David Saranga, a avut loc o întâlnire restrânsă, selectă, dar deloc secretă.
Au participat, printre alții, Robert Cazanciuc (fost ministru al Justiției), Titus Corlățean (fost ministru de Externe), Dan Barna (fost vice-prim ministru și fost președinte USR), Mircea Costoiu (fost ministru al Educației), dr. Alexandru Rafila, rabinii Rafael Schaffer și Naftali Deutsch, scriitorul Radu F. Alexandru, ministrul secretar de Stat Victor Opaschi, consilierul prezidențial Sandra Pralong, președintele Comunității Evreiești din București, subsemnatul și alții. Deși invitat, Rareș Bogdan nu a ajuns. Probabil încă era siderat încă de nominalizarea lui Dacian Cioloș la funcția de prim ministru…
Motivul a fost o întâlnire amicală cu ministrul Diasporei din Israel, dl. Nachman Shai, o personalitate politică, membru în multe guverne din Țara Sfântă.
Am avut onoarea să-i adresez Excelenței Sale una dintre cele 5-6 întrebări care au fost puse. Mai exact, l-am rugat pe domnul ministru să ne dea câteva argumente pentru care, în alegerile generale din Israel pot vota doar cetățenii israelieni care se află ÎN ACEL MOMENT în Israel, indiferent de domiciliu. Prin urmare, diaspora – chiar cu cetățenie israeliană – nu poate vota din străinătate. Lămurirea era cu atât mai interesantă, cu cât în România există o dezbatere legată de dreptul moral al diasporei, de a vota DIN străinătate.
Răspunsul ministrul a fost foarte interesant:
„Deci, cetățenii români pot vota prin corespondență (remotely, de la distanță)?! Eu am propus o inițiativă legislativă, pentru ca cetățenii israelieni domiciliați în străinătate să poate vota primii cinci ani de ședere în străinătate. Dar nu cred că am avea posibilitatea tehnică. Ai voștri cum votează, trimit scrisori?
– Nu, sunt organizate secții de votare în ambasade…
– Și patru milioane de români vin la ambasade și stau la coadă să voteze? Într-o singură zi?!
– Nu, trei zile…
– Interesant. Și americanii fac la fel. La noi, nu își pierd dreptul de vot de la început – pot veni în țară să voteze. Dar după 25 de ani… Dacă nu trăiești în Israel, dacă nu împărtășești povara de a trăi acolo, ca noi, nu lupți când începe un război, nu ești îndreptățit să votezi! Vrei să fii parte din sistem? Vino și trăiește în Israel. Eu personal am îndoielile mele despre justețea acestei decizii. Pentru cei care nu pleacă definitiv din țară, care sunt la studii sau la muncă temporar, ar trebui să poată să voteze. Pentru cei plecați maxim de cinci ani. Dar cei care sunt în altă parte de 20-25 de ani… Nu ne spune nouă ce să facem în țară, din Florida sau București sau Moscova! Vino și trăiește în Israel, bucură-te de Israel, suferă – câteodată – asta e politica noastră.
Sunt ministrul Diasporei, mi-aș dori să țin diaspora mai aproape, dar când stai departe de țară, NU CUNOȘTI țara, nu cunoști partidele și programul lor politic, nu înțelegi Israelul atât de bine. Ei stau în străinătate, sunt în siguranță, se simt bine, o duc mai bine ca majoritatea celor din Israel, și acum să voteze pentru a ne creiona viitorul (design our future)? Nu se poate. Să terminăm întâi cu războaiele și mai vedem…”
Nu sunt sigur, dar cred că domnului Barna nu i-a picat foarte bine răspunsul…
