8.4 C
Constanța
miercuri, 28 februarie 2024

Fizio Terra Pi

spot_img

Trebuie citit

Am în stânga mea o blondă sexy la vreo 30 ani iar în dreapta o brunetă atletică la vreo 35. Ne-am angajat ca fetele într-o conversație, despre fashion și beauty. Avem de pierdut vreo 20 minute și tăcerea străpunsă de bipăitul periodic al aparatelor din clinica de recuperare medicală este neplăcut.

Exact. Nu suntem într-o cafenea chic și nici la shopping. Suntem întinse pe paturi la fizioterapie, conectate cu fire la magnetoterapie sau curent interferențial. Angajatele clinicii ne spun că în ultimii ani media de vârstă a pacienților care le calcă pragul în căutarea sănătății pierdute a scăzut de la 65 ani la vreo 40 acum. Ce s-a întâmplat de au ajuns tinerii atât de șubreziți, când și cum au ajuns să aibă probleme de sănătate cu care altădată se confruntau doar persoanele de 60+? De ce intrăm în reparații mult mai devreme acum? Iată câteva posibile răspunsuri.

  1. Prea mult TREBUIE și prea puțin AM NEVOIE! Pe larg suntem prinși în ale vieții, în obligații, datorii, serviciu, familie, copii, facturi, nevoi, griji și probleme. Avem tendința să punem pe modul așteptare atunci când trupul ne trimite semnale că ceva nu mai funcționează corespunzător. Să facem un exercițiu de sinceritate. De câte ori nu v-ați neglijat sănătatea pentru că mereu era altceva mai important de făcut? De câte ori nu ați amânat vizita la medic sau la analizele medicale pentru că au apărut alte urgențe? De câte ori nu ați spus „ luna asta vine factura mare la curent, de unde sa mai dau și pe medici?” Poate vine din educație, poate vine din prea puțin respect de sine, poate din prea multe lucruri care ne copleșesc în viața de zi cu zi, poate din roboțeala în care ne trăim viețile, am ajuns să ne neglijăm și să apelăm la medic doar atunci când nu mai putem funcționa.
  2. Sistemul de sănătate românesc descurajează pacientul. Avem asigurare medicală, plătim cotizații lună de lună, avem spitale aparent moderne și medici de familie la o aruncătură de băț de locuință. Și totuși de câte ori încercăm să beneficiem de serviciile medicale publice ne izbim de veșnica neputință, incompetență și indolență. Să fie sistemul de vină? Ce să vezi? Sistemul ăsta nu este o entitate în sine, răutăcioasă și cauzatoare de probleme. Sistemul este format din oameni. De oameni sictiriți, blazați în profesia lor de medici sau asistente, incapabili să mai empatizeze în fața suferinței și deznădejdei pacienților. De la liftiera din spital care te privește cu dezgust că ai îndrăznit să o deranjezi din hibernare venind la spital, la asistenta șefă de pe orice secție, această mică divinitate egocentristă căreia trebuie să i se închine toți cu respect și cu 10 lei băgați în buzunarul halatului, până la medicii de familie cu program de part-job și care doar printr-o minune îți mai răspund la telefon după.

Ca pacient, singura ta grijă ar trebui să fie să ai încărcătorul la telefon, ca să păstrezi legătura cu familia. Nu și la noi. În România, pregătirea pentru spital înseamnă scoaterea valizei mari de călătorii în care trebuie să-ți îndeși tot ce spitalul românesc nu poate să-ți ofere: mâncare, hârtie igienică, lenjerie de pat și da! MEDICAMENTE! Cumpărate de tine! Pentru că spitalul nu are!

Și dacă problema medicală nu impune neapărat internare să nu vă imaginați că restul serviciilor medicale merg ca unse. Vei aștepta pe holuri până când Majestatea Sa, medicul șef de secție va catadicsi să te primească la consultație, vei fi dojenit că ai așteptat atât de mult ca problema să se agraveze, vei fi certat de-a dreptul că ai venit nepregătit și nu ai făcut pe banii tăi investigațiile necesare ca el să-și poată vărsa harul și măiestria de medic și să-ți pună un diagnostic.

Cât despre medicul de familie, acest funcționar care își ocupă timpul eliberând rețete, trimiteri medicale,adeverințe și scutiri, să nu îi cereți mai mult decât poate duce el și imprimanta din cabinet. Nu vă așteptați să își pună la lucru folderele în care stau depozitate toate cunoștințele acumulate în anii de la Medicină. O să primiți un set de analize, același mereu, indiferent dacă ai cancer pancreatic sau inflamație a amigdalelor și o trimitere la specialiști.  Imprimantă, stampilă, parafă și a mai bifat un pacient rezolvat și o zi de lucru la cabinet.

E lesne de înțeles de ce știind toate neajunsurile sistemului de sănătate, românii nu se înghesuie la medic, aleg tratamente alternative sau automedicația și își împing până la limita imposibilului condiția medicală, uneori cu costuri uriașe.

  • Covid-19 și alterarea sănătății românilor. Coincidență sau nu?

Cu siguranță nu. Așa cum semnalează tot mai mulți medici în ultimii doi ani pacienții cu boli cronice au prezentat o înrăutățire a stării de sănătate. Nici nu e de mirare dacă ne amintim că sistemul de sănătate a fost efectiv blocat în perioada stării de urgență și chiar și în cea de alertă. Din momentul în care covidul a intrat în viețile noastre a acaparat toată atenția, restul afecțiunilor au luat o binemeritată pauză, așteptând cuminți să treacă valul 1, 2, 3, 4 ș.a.m.d. Doar că evident nu s-a întâmplat așa.

Bolile și-au văzut de evoluția lor bineînțeles și s-au agravat pe fondul lipsei de acces la servicii medicale. Ne amintim toți de isteria acelei perioade, de declarațiile pe proprie răspundere pentru a putea ieși din casă, de teama și nesiguranța care ne bloca orice intenție de a merge la medic. Acolo unde se putea merge. Multe servicii medicale au fost sistate cu totul. A se vedea cabinetele stomatologice sau clinicile de recuperare medicală. Pandemia a scos la suprafață putregaiul din sistemul de sănătate românesc, un sistem incapabil să gestioneze în paralel o criză sanitară și pacienții non-covid în același timp. În mod injust și discriminatoriu, toate afecțiunile non-covid și bolile cronice au fost catalogate ca non-urgențe ceea ce a dus evident la înrăutățirea situației medicale a bolnavilor, agravarea problemelor, suprasolicitarea sistemului de sănătate, costuri suplimentare, pierderi de vieți omenești.

Desigur, sănătatea noastră este responsabilitatea noastră. Este efortul și munca noastră continuă de a o proteja prin stilul de viață pe care îl abordăm, alimentația, mișcarea, grija permanentă de a ne feri de factorii nocivi care ne-ar putea afecta starea de bine.

Poate uneori avem nevoie de un mic imbold ca să avem mai multă grijă de noi. Căutați-l în voi sau în persoanele dragi de lângă care vă iubesc și vă vor binele. Faceți din sănătate o prioritate. Întotdeauna. Nimeni nu o va face pentru voi. Cu siguranță nu „Sistemul” cu tot ce o însemna el.

Articole similare

- Advertisement -spot_img
- Advertisement -spot_img
- Advertisement -spot_img
- Advertisement -spot_img
- Advertisement -spot_img
- Advertisement -spot_img

Ultimele stiri