Orice copil de grădiniță știe că într-un proces, civil sau penal, PIERZI sau CÂȘTIGI. Nu și Statul Român. El nu pierde niciodată. Veți vedea de ce.
De ce? Pentru că așa a hotărât el. Să zicem că ești târât prin tribunale, luni sau ani de zile, acuzat de Statul Român într-o speță. Te judeci și câștigi – ești nevinovat! În timpul ăsta însă ai cheltuit zeci de mii de lei, pe avocați, pe deplasări (dacă procesul e strămutat la mama dracului), pe hotel, transport, masă etc. Și dai în judecată statul român, pentru a-ți recupera cheltuielile de judecată, făcute DIN CAUZA LUI. A Statului. Care a pierdut procesul. Rezultatul? Nexam.
„Instanţa a reţinut că cercetarea penală nu constituie în sine o faptă ilicită atât timp cât s-au circumscris unui cadru legal, în cauză nefiind invocate sau dovedite încălcări ale unor norme de procedură penală, sau un abuz în serviciu contra intereselor reclamantului, sau alte abuzuri și neglijențe în modul de cercetare a cauzei.
Clasarea cauzei este la rândul ei expresia unei ordini de drept democratice, dovada că justiția penală funcționează și că inculpații își pot prezenta apărarea, statul român neputând fi privit ca o parte care a pierdut procesul, în condițiile în care și-a exercitat rolul constituțional. Concluzionând, instanța apreciază că textele de lege invocate de reclamant nu permit interpretarea că acesta poate obține rambursarea cheltuielilor judiciare de la statul român, cu alte cuvinte nu există temei (de drept) de obligare a statului român la plata cheltuielilor, în absolut toate cazurile de achitare, fără niciun fel de distincții. Răspunderea delictuală a statului român nu poate fi atrasă pentru că în cauză nu a fost invocată/constatată atingerea unui drept subiectiv al acestuia sau vreo faptă cu caracter ilicit pentru că cercetarea, urmărirea penală s-a realizat în îndeplinirea unor prevederi legale.”
V-ați prins?! Mai vreți ceva?!?
Un articol în acest sens, AICI.