Văd că deja au început să-i bage feluriți ciumeți care n-au habar de nuanțe, de nimic, pe Șora și pe Iliescu în aceeași oală. Cu riscul să-mi iau flegme, o să vă zic de pe acum ceea ce o să zic și când se va duce și el.
Nea Nelu Cotrocelu, spre deosebire de căcat pansat formolizat, n-a fugit de încleștări si de mișcări de stradă, nici măcar de înjurături și flegme, cu o singură excepție: atunci când tot sistemul s-a pus în spatele lui contra lui Vadim, în 2000. În rest, a rezistat la încasat înjurături, scuipați, denigrări și amenințări cât n-ar suporta toți rahații și mimozele venite după el, în zece vieți. Toți securiștii și fripturiștii loviluționari, Petrică Roman și infiltrații săi, toate jagardelele purulente din GDS, toate gunoaiele cederiste, băsiștii, iohanniștii, pluserimea, deci tot puroiul adus și resuscitat de CIA în România încă a rămas marcat de el și de faptul că a fost popular cât să ia 3 mandate, unul chiar după laba tristă de Milică, performanță încă neegalată. Asta e, adevărul doare și e bine să doară, că te menține lucid și cu picioarele pe pământ.
Când a fost golănia sorosistă cu UDMR la Tg.Mureș in ’90, el a liniștit-o. Ce ar fi făcut alde Șora, Milică, Petrov, Iohanizda? Canci, o labă, ar fi dat Transilvania pe nimic. Faptele rămân, vorbele și înjurăturile se duc, se spală, câinii latră, ursul trece.
Iar toate astea mă aduc la principala lui calitate de bărbat, repet, bărbat de stat: n-a angajat PR-iști, nu și-a făcut publicitate, nu și-a promovat imaginea nicăieri în afară de campaniile electorale, n-a vrut să se vândă nimănui, n-a făcut reclame, n-a plătit cor de lăudători niciodată, l-a durut la pluă de cum îl percepe presa și de imaginea sa în ocțident, de cum își va aminti media de el, nici măcar nu și-a tras vile, terenuri, palate cum și-au tras toate gioarsele.
S-a retras în liniște din viața publică, în timp ce presa s-a dus singură la vale, trăgând apa după ea, la fel si lătrșii și denigratorii săi: absolut toți s-au dovedit a fi niște lăutari, turnători, securiști, delapidatori, niște jeguri din toate punctele de vedere, fără ca măcar să le zică ceva de la obraz. Pur și simplu și-a îndeplinit rolul și s-a retras în liniște din viața publică, din politică, din gura presei, fără drame, fără „don’t cry for me, Argentina”, totul în termenii impuși de el.
Așa sunt bărbații adevărați și așa ar trebui să fie bărbații de stat. Restul, abțibilduri și panouri publicitare, detergenți livrați de oști de publicitari și PR-iști, toți niște plânge piszdă.
Vorba aceea: șmecherii se cunosc, nu se inventează.
Textele din Metropola Constanța sunt publicate cu acordul EXPLICIT al autorilor.
