Românii nu merg la psiholog, deși au nevoie de ajutor.
Potrivit unui studiu, 1 din 2 români s-a confruntat cu o problemă de natură psiho-emoțională în 2022. Același studiu arată că deși 44% dintre respondenți consideră că mersul la psiholog ar putea fi un remediu potrivit pentru problema lor, 89% dintre români nu au apelat niciodată la servicii de psihoterapie.
Faptul că românii sunt reticenți să apeleze la serviciile de consiliere psihologică este binecunoscut și nu este neapărat o surpriză. Beneficiile psihoterapiei nu sunt încă bine înțelese și există o confuzie majoră între psiholog și psihiatru, între simple dezechilibre emoționale și bolile din spectrul patologiilor psihiatrice.
Peste această confuzie, ignoranță și lipsă de educație planează teama de stigmatizare și de “de ce o sa zică lumea”.
Sănătatea mintală continuă să fie un tabu în România și un subiect dezbătut la știri doar atunci când se întâmplă câte o nenorocire care oripilează opinia publică.
Să schimbi mentalități și idei preconcepute e muncă grea și pe termen lung. E un efort comun în care atât cel în cauză, cât și familia, colegii, apropiații, sprijină și încurajează ajutorul de specialitate.
Dar, nu-i așa? Trăim într-o societate în care grija pentru aproape este ultima preocupare, în care fiecare stă în pătrățelul său și nu simte nevoia să intervină, în care suntem martori pasivi și privitori de la distanță. Iar apoi cronicari vrednici să ne dăm cu părerea și să emitem judecăți.
Există categorii profesionale în care evaluarea psihologică la angajare ar trebui să fie făcută în mod riguros și cu simț de răspundere. Meserii și profesii în care angajații trebuie să treacă periodic prin examinări serioase și în care angajatorii sau cei în măsură să ridice câte un “red flag” ori de câte ori apar semne și situații care ar putea să disturbe integritatea comportamentală.
În orice societate sănătoasă orientată către om și nevoile lui, un polițist aflat în divorț care își hărțuiește fosta soție, o amenință și o agresează este un motiv suficient pentru a-i suspenda activitatea și a-l trimite la consiliere psihologică.
Într-o societate sănătoasă, un profesor căruia sute de părinții îi încredințează buna creștere și educație a copiilor, care are un puseu de isterie și începe să vadă „viruși” în catalogul online este un caz de analizat în consiliul profesoral și de retras imediat din activitate.
Într-o societate sănătoasă, orice ales al neamului care zbiară și face circ demn de cămașa de forță în planul Parlamentului trebuie îndepărtat urgent și irevocabil, pentru că este incompatibil cu a lua decizii și a legifera. Dar pentru toate astea avem nevoie de reglementări clare, exacte și eficiente.Care momentan lipsesc.
Evaluarea psihologică la angajare sau la ocuparea unui post este obligatorie doar pe hârtie și știm cu toții cât de superficială este. Ea se referă doar la calificarea de a fi apt sau inapt pentru angajare iar mai târziu Dumnezeu cu mila. Dai o cafea colegei de la departamentul care trebuie, închide ochii și-ți pune ștampila pe ce vrei tu.
Până când nu se va conștientiza faptul că problemele psihice și tulburările psihologice există, sunt acerbe și cu repercursiuni severe și până când nu va fi implementată o medicină a muncii serioasă, vom mai vedea și polițiști care fac uz de arma din dotare în scopuri personale și profesori cu distorsiuni psihice și Șoșoace cu comportament de primate.
Pandemie, criză economică, război, probleme sociale și financiare, drame de tot felul. Bucuroși le-om duce toate. Românul a trecut prin multe și a răzbit prin chestii nasoale. O poate face și în continuare dacă se ocupă puțin și de tot ce ține de căpuțul lui sau a celor apropiați. Singur, nu în baza statului. Cu voință și asumare. Nu de alta, dar în spitale, pe secțiile de specialitate sunt locuri limitate.
