Groove Garden este un proiect de jazz-funk, inițiat de pianistul Sorin Zlat, ce reunește muzicieni experimentați și cunoscuți pe scena jazz-ului românesc și internațional.
Stilurile pe care le abordează grupul sunt: Gospel, Funk, R&B, Soul, Fusion, Electro, repertoriul fiind format din piese reorchestrate de la artiști celebri cum ar fi: Gregory Porter, Earth Wind And Fire, Stevie Wonder, Lalah Hathaway dar și compoziții proprii. Grupul s-a bucurat până acum de prezențe în festivaluri precum: Timișoara Jazz Festival, Sibiu Jazz Festival, Deva Jazz Festival, Festivalul Aici-Acolo Creart București, Festivalul Româno-American Sibiu, Brezoi Jazz & Blues Fest, Campina Jazz Festival, Danube Jazz Festival, Ploiești Jazz Festival, Jazz on the Rooftop Festival Ploiești, Târgu Mureș Jazz & Blues Festival, Bacău Jazz Festival, prezente în străinătate, Belgia, Olanda, Franța, Anglia, Spania, Turcia.
În anul 2019 trupa a primit din partea „Galei de Jazz și Blues”, eveniment organizat anual la Hard Rock Cafe București, premiul pentru cea mai bună trupă.
În mod paradoxal, am ținut să stăm de vorbă nu cu șeful trupei, Sorin Zlat, ci cu interesantul și (rara avis) vocalist al cvintetului, Robert Patai.
– De ce atât de rară vocea masculină în jazzul românesc?
Robert Patai: Bună întrebare ați pus, chiar de la început… Că fete talentate mai apar. Am văzut această mică problemă – nu e neapărat o problemă, dar e un fapt… Când am început să fac masterul de jazz la Conservator, eram singurul bărbat! Și chiar n-am înțeles de ce sunt atât de puțini bărbați…
– Se îndreaptă băieții spre stiluri mai comerciale, mai bănoase?
RP: Da, cred că da… E chiar posibil ca bărbatul să fie o ființă mai materialistă decât femeia. 🙂
– Sau poate publicul românesc are o reticență față de jazzul vocal?
RP: Nuu… Chiar nu cred. Cred că ar fi de bun augur să existe mai multe voci. Dar sunt câteva voci care ar putea să cânte jazz. Dar nu sunt cunoscuți. Cântă prin localuri, asta e problema… E foarte greu în România să trăiești din muzică, din jazz… În afară de a merge la nunți, la evenimente, e greu pentru oricine. Asta e singura modalitate de a face bani.
– Vocile masculine au fost rare la noi și înainte de 89… Singurul cvartet a fost Vocal Jazz Quartet al lui Nae Ionescu, de la Sibiu. Și n-a fost imitat de alții. De ce n-a existat un cvartet mixt românesc, ca americanii de la Manhattan Transfer?
RP: E foarte ciudat. Și eu mi-am pus această problemă… Sincer, nu am un răspuns pentru chestia asta….
– Probabil că mai cântați în festivaluri (de jazz), atâtea câte mai sunt…
RP: Mai mergem… De jazz și cele adiacente. Din păcate există un trend descrescător, e tot mai mult prost gust la nivel de manifestări, chiar și la localuri selecte, la restaurant. Și publicul – am simțit personal – devine mai superficial, nici măcar nu te aplaudă, măcar așa, în surdină, a dispărut bunul simț în societate, asta e realitatea și evident că muzicienii – chiar dacă și ei formează societatea, dar și societatea formează artiștii. Când nu ai un feedback fain, nu îți mai vine să cânți. De aia sunt și foarte puține formule faine, că-i foarte mult prost gust…
– Am înțeles că aveți și alte playlist-uri, în afară de soul funk groove-ul cântat în seara asta, la SEAS Constanța…
RP: Da. Noi am încercat să facem ceva cât de cât comercial, ușor de digerat de public… În seara asta și în general chiar, de foarte multe ori, pentru că încercăm să apropiem genurile mai grele, cântând ceva între. Am observat că atunci când cânți jazz clasic sau ceva mai nișat, răspunsul e minimal.
– Cum e colaborarea cu Sorin Zlat, care e un pianist cunoscut?
RP: Toți băieții cu care cânt sunt jazzmani pur sânge. Dar ne plac și alte genuri muzicale, care sunt oarecum asemănătoare. Soul R&B, funk. Sorin Zlat mai are și un trio de jazz-jazz, unde e fără vocalist și acolo nu apar…
– După SEAS Constanța, pe unde mai ajungeți?
RP: Poimâine (duminică) vom cânta la Brașov… E diferit într-adevăr (de Constanța, n.n.), dar eu fiind orădean, pot să spun că simt foarte bine diferențele…
– Mulțumim și… succes!
