Că tot zice toată lumea câte ceva de SLIu’ la el pe site, mă înscriu pe listă cu istoria despre cum l-am cunoscut (și) eu pe Sorin-Lucian Ionescu.
Se făcea că abia trecuserăm peste frica de sfârșitu’ lumii din anu’ 2000 (oare ăstia de azi care zic că vaccinu’ schimbă ADNu’, ce-or fi zis despre Y2K?!), deci logic ne aflam în 2001. Eu, proaspăt constănțean, venit la facultatea de drept din provincie din Mangalia, locuitor într-o garsonieră mică la CET, mă prezint la Radio Neptun într-o zi de octombrie și bat la ușa lui nea’ Gherghe Căpățână.
Bună ziua-bună ziua, io-s Emil și vreau să fac radio. Tre’ să spun aici că până la momentu’ fatidic nu apucasem să fac altceva, în afară să ascult niște Andrei Gheorghe și Radio Neptun (de, orizont limitat, FM puțin la Mangalia). Și-uite-așa m-a aruncat dom’ director la citit de horoscoape în matinal cu Adriana Teodoru (acu’ Deoancă). Ce-o mai fi gândit și ea când o fi dat cu ochii de naivu’ de mine, n-am aflat niciodată. Și-uite-așa, horoscop cu horoscop, matinal cu matinal, ne anunță într-o zi dom’ Director că avem coordonator peste redacție (între timp eram și reporter pe politic) pe unu’ Selei de la Observator. Când am auzit prima data asta, am crezut că așa-l cheamă pe om, Selei!
Și-a venit și s-a prezentat și ne-a luat la rând pe toți de ne-a făcut fișa ca la examen la SRI. Am aflat într-un târziu și că Seleiu era de fapt SLI-u’, și încă și mai târziu că SLI-u’ era doar un acronim. Normal că io la nouășpe ani n-aveam tupeu’ să-ntreb nimic, eram un fel de plastilină cu un microfon în mână, da’ știam s-ascult. Și tot ascultând am învățat. Și să vorbesc, și să scriu, și să nu mi se mai înmoaie genunchii în fața microfonului, de la SLI.
De prea mult ce-am învățat atunci de la el, după doi ani de radio (făcuți din pasiune și 50 de lei primă, că am avut o exclusivitate cu Năstase) m-am dus să vând copiatoare că se plătea ceva mai bine și în loc de o Dacie Break din ’90 la radio, conduceam o Dacie Sport din 91’ la Minolta, cu o blondă care nu știa ce-i ăla ton de fax (ca să explic gluma, noi vindeam copiatoare cu FAX). Târziu, prea târziu, am realizat ce-au facut toate ședințele alea interminabile din mine și n-am apucat să-i mulțumesc decât acu’, de curând.
Au trecut 20 de ani. Dintr-o întâmplare, acum sunt un avocat cu o canapea verde (aș jigni oamenii care fac presă dacă aș spune asta despre mine) la Constanța TV Online (merge un link aici) care mă lasă să “mă joc” așa cum vreau și simt eu, undeva între ALB și NEGRU. Tot din pasiune și nimic mai mult (n-avem mogul da’ ne place ce facem). Și abia acum aplic conștient doar o mică parte din ce am învățat de la Seleiu’! Cel mai prețios sfat pe care mi l-a dat a fost următorul: „În fața microfonului, în fața camerei, a tastaturii și în viață, FII TU!
Bine ai revenit Sorin, bine te-am găsit, Metropola Constanța!
Avocat Emil Mihail TATU
