Lăsați latina (care în afară de cultură generală, nu îți folosește la nimic practic și pragmatic, în viața de zi cu zi), desenul și muzica (care oricum sunt vocaționale) din programa școlară și băgați mai multe ore de educație civică și de bune maniere, mult mai utile în viață.
Pare-se că noua generație are lacune mari în ceea ce privește politețea și regulile de bună purtare. Iar asta nu vine neapărat și nu întotdeauna din țopârlănism, obrăznicie și aroganță ci, efectiv, din necunoașterea unor cutume.
Treci pe lângă vecinul de bloc, bărbat, cu 20 de ani mai tânăr, care, deși îți zâmbește frumos și nu se uită cu dispreț sau superioritate, nu salută primul. Așteaptă să fie salutat, încălcând astfel două reguli esențiale ale Codului bunelor maniere: bărbatul salută primul, cel mai tânăr îl salută pe cel mai în vârstă.
Naturalețea cu care îți răspunde la salutul pe care îl inițiezi nu arată rea voință ci că, realmente, nu știe cum se procedează. Sau că a înțeles că toată treaba asta cu bunele maniere este desuetă și neesențială în relațiile interumane dintr-o comunitate.
Te ciocnești la o ieșire dintr-un magazin cu un tânăr iar el îți ia fața, deși ești femeie, poți să-i fi mamă și ai și două sacoșe grele în ambele mâini. Din nou, nu e neapărat nesimțire, pentru că dacă îi faci observație, își cere scuze și caută să se corecteze. E lipsă de atenție la cei din jur și la regulile de bună purtare. Chestii care ar putea fi corectate ușor prin educație la școală dacă acasă nu i-a învățat nimeni.
“Cei șapte ani de acasă” sunt mai degrabă acum un curs opțional, nu obligatoriu, iar educația din școală nu mai corijează aceste lipsuri.
Nu tot timpul este mitocănie, tupeu, nesimțire și nepăsare. Uneori este pur și simplu nepricepere și necunoaștere. Pentru ca nu a avut cine să-i învețe.
Vrem #RomâniaEducată? Ce-ar fi să începem cu respectul, bunele maniere, cultivarea simțului civic?
