Simona Halep a apărut la un eveniment purtând o geantă Hermès, care costă câteva mii de euro. Prilej cu care românii au făcut ce știu ei mai bine: să arunce cu răutate, invidie gratuită și critică nesolicitată.
Poate ne amintim totuși ca fata asta a muncit în cariera ei sportivă, cât nu o să o facem noi în zece vieți. Că și-a câștigat banii din tenis meritat, prin muncă, efort și sacrificii. Că a avut creier să-și investească banii în afaceri și nu doar în distracții și lucruri efemere.
Faptul că si-a permis “neobrăzarea” de a se afișa cu un brand de lux, gata, o descalifică în rândul judecătorilor plini de frustrări și ură.
Îmi amintesc că ceva similar s-a întâmplat și cu David Popovici care, după titlurile olimpice câștigate, a “îndrăznit” să-și cumpere o mașină de lux. S-au răsuflat instant tot patriotismul și mândria națională de a ne auzi imnul la reușitele sale. Brusc a devenit un cocalar, un arogant, un egoist.
De ce suntem ipocriți și nu recunoaștem că, dacă am fi în locul lor, am face fix aceleași alegeri, că ne-am lua tot ce am visat și nu am putut avea? De ce simțim nevoia să arătăm în mod complet inutil și neconstructiv ciudă și ură și nu admirație și acceptare?
De ce nu suntem la fel de critici și cu interlopii și mahării care trăiesc pe opulență din venituri cel puțin discutabile? Cu pițipoancele care coboară din bolizi de lux la brațul unui sugar-daddy, cu botoxatele care se chiloțăresc pe Internet și fac bani din prostia și superficialitatea noastră nu doar pentru o geantă, ci pentru intreaga colecție Hermès?
Aaaa, dar stai! Noi suntem ăia care ridicăm la lider de audiență Insula Iubirii, incubator de prostie, subcultură, non valori. “Modele” pe care nu doar că le validăm dar la care și aspirăm.
Succesul prin muncă, performanța, banul câștigat cinstit sunt de neconceput și de neatins și ca atare țintă ușoară pentru ură și mizerii.
Ne mai facem bine?
