Tot mai mulți tineri spun că sunt introvertiți și au anxietate socială, adică un fel de timiditate în termeni mai simandicoși, care nu se tratează cu voință și ambiție, ci cu ședințe costisitoare la psiholog.
O generație fragilă, vulnerabilă, nepregătită sufletește pentru viața de adult. Nu știu cum și când au ajuns așa. Poate tot soiul de probleme, pentru care nici părinții nici școala nu i-au pregătit, poate prea multă socializare pe rețele și nu reală, face to face, poate prea mult presiune și așteptări pe care le are societatea de la ei.
În același timp cu ei, crește o generație în antiteză. Tineri educați de „școala vieții “, care au făcut din bullying un mod de a răzbate, mult prea siguri pe ei fără o bază serioasă, tupeiști până la obrăznicie, pregătiți de orice, fără limite și fără busolă.
În ciuda evoluției și a progresului la nivel de societate, lumea rămâne o junglă, în care supraviețuiește cel mai puternic, fără anxietăți și puncte slabe.
Cea mai grea misiune a formatorilor de oameni, părinți și dascăli, nu este să le asigure hrană, haine, gadgeturi, rechizite, comentarii literare mură-n gură la Moara cu Noroc sau memorarea teoremei bisectoarei, ci să-i pregătească pentru viață.
Aia reală.
