Toate revendicările sindicaliștilor de la ANAF pot fi rezonabile și pot fi discutate dacă acestea sunt corelate cu performanța în muncă a angajaților. Veniturile mai mari, siguranța locului de muncă pot fi acordate angajaților care înregistrează performanță, combat eficient evaziunea și asigură o colectare mai bună a taxelor și impozitelor. În general, toate revendicările sindicatelor din sistemul public trebuie să fie legate de un set de criterii de performanță. Nu e echitabil ca angajații performanți din sistemul bugetar să fie plătiți la fel ca cei ineficienți
Protestul de la ANAF cu revendicări salariale și pentru facilități, precum tichetele de vacanță sau norma de hrană, servește în fapt interesul șefilor, nu pe cel al angajaților obișnuiți. Ministrul Finanțelor are obligația să discute cu responsabilitate pretențiile protestatarilor ca să nu compromită demersurile guvernului de a reduce cheltuielile statului și de a face ordine în sistemul bugetar.
Orice angajat de la ANAF care are 8000 de lei net/lună va beneficia în continuare de tichete de vacanță și normă de hrană. Se elimină aceste beneficii doar pentru șefii al căror salariu depășește acest prag. Prin urmare pare mai degrabă că angajații de la ANAF protestează pentru ca șefii lor s-o ducă și mai bine!
Cât privește sporul de 15% pentru condiții vătămătoare de muncă, se păstrează, dar se limitează! Nu va putea depăși nicăieri în sistemul bugetar suma de 1000 de lei/lună/angajat. Nu se mai poate permite ca acest spor să aducă bugetarilor cu cele mai mari venituri alte mii de lei în plus, lunar. Vătămarea la locul de muncă, dacă există, ar trebui să fie la fel pentru toată lumea.
o Pe fond însă, mai trebuie constatat și că ANAF a colectat în primele șase luni ale anului cu 2 miliarde de euro mai puțin decât trebuie s-o facă, potrivit propriului plan de activitate.
Deputat Lucian LUNGOCI
