Călin Georgescu și-a făcut un nou număr aseară în podcastul lui Marius Tucă. În mare, același bătut de câmpii. Nu am rezistat mult, am cedat la aia că el ar face „leul egal cu lira sterlină”. Doar dacă îl desenează el, cu pixul, mi-am zis, și mi-am văzut de altele.
A mai zis ceva tare, dar tare de tot. A explicat cum că nu i-a scos pe români în stradă, în decembrie, pentru că Donald Trump nu era încă instalat și i-ar fi periclitat preluarea mandatului: „Eu nu am dorit să existe repercusiuni. Pe 20 ianuarie, președintele Trump avea ceremonia. Orice se întâmpla aici punea într-o situație delicată poziția președintelui Trump. Putea fi un caz de urgență, NATO intervenea și se putea schimba totul.”
Da-da, chiar așa! Dacă i-ar fi chemat pe români în stradă, ei ar fi ieșit cu milioanele, mai ceva ca în 22 decembrie 1989. Odată ieșiți, ar fi atacat statele vecine și s-ar fi activat Articolul 5 al Tratatului NATO. Astfel, în baza principiului apărării colective, armatele statelor membre s-ar fi pus pe picior de război cu demonstranții lui Călin Georgescu. Prin urmare, s-ar fi dat bătălii crâncene, atât în Piața Victoriei, cât și în cea a Universității. Finalul ar fi fost unul greu de prevăzut. Cert este că din cauza conflagrației, instalarea lui Donald Trump la Casa Albă nu ar mai fi avut loc. Soarta omenirii însăși ar fi fost pusă sub semnul întrebării.
Spuneam mai sus ca la faza cu „fac leul egal cu lira sterlină” am cedat. Ceea ce mi-am spus în acel moment, nu este deloc greu de bănuit. Dar nu doar mi-am spus, ci mi-am și amintit de ceva. De un text scris cu mulți ani în urmă de regretatul psihiatru, Prof. dr. Florin Tudose. Este despre Delirul mesianic:
„De multe ori, delirul mesianic este dublat de un delir de grandoare, de convingerea ca el are capacități fizice și intelectuale deosebite. Apare ca o manifestare a unor boli psihice, în special la tulburările din grupa schizofreniilor. Se întâlnește la personalități dizarmonice, cu predilecție la personalitățile de tip paranoiac. (…) Aceste persoane se descriu pe ei ca unici salvatori, lideri locali sau regionali, ca luptători neînfricați și nepereche cu forțele răului, mafie sau alte etnii. Acest gen de personalități încearcă, în virtutea acestor idei pe le au despre ei înșiși, să se impună în prim plan cu orice preț. Necazul este că aceste persoane sunt impenetrabile la argumentele logicii formale și se iau pe ei înșiși ca unic argument.”
MIREL CUREA, Ev. Zilei
Întregul articol, AICI.
