Continuăm astăzi cu prezentarea pieselor din Tezaurul de Sculpturi de la
Tomis, descoperit pe 1 aprilie 1962, iar de această dată o aducem în prim-plan pe
zeița Cybele. Statueta de marmură albă, fină, cu cristale mici, o înfățișează pe
divinitate stând pe tron. Ea poartă pe cap calathos-ul (acoperământ de cap, înalt,
cilindric, drapat de un văl), puţin supraînălţat faţă de spătarul tronului. Părul
coboară la spate într-o succesiune de bucle simetric dispuse, însă sumar schiţate.
Cybele este o divinitate orientală, originară din Frigia. De timpuriu a fost
asimilată de greci cu o divinitate a lor, cunoscută sub epitetul de „Marea Mamă”
sau „Mama Zeilor”. La sfârşitul secolului al III-lea î.Hr., este adoptată şi de către
romani, care o numesc Marea Mamă a Zeilor (Magna Mater Deorum) și îi ridică
un templu pe Palatin. Cybele era considerată zeiţă a pământului și a naturii,
protectoare a vegetației și simbol al fertilității. Ea era imaginată ca trăind în
adâncul codrilor sau pe crestele cele mai înalte ale munţilor, dominând natura în
toată sălbăticiunea ei. Pretutindeni unde i s-a răspândit cultul, i s-au înălțat temple,
statui și basoreliefuri.
Imaginea Cybelei figurează adeseori pe monede, iar numele ei este
menționat în inscripţii. Pe monumentele obișnuite, Cybele apare șezând pe tron și
purtând mai multe simboluri, cum sunt: calothos-ul aşezat pe cap şi închipuind un
coş cu fructe, simbol al fecundităţii şi al abundenţei; tympanul (un fel de
tamburină), ca acela care se folosea ca instrument muzical în timpul ceremoniilor
legate de cultul ei; sceptrul sau cornul abundenţei, ţinut în mâna stângă; o pateră
ori un mănunchi de spice sau de maci, în mâna dreaptă. Din monumentul de față
lipsesc leii sau puiul de leu, simboluri al zeiței, care însă se regăsesc pe alte
statuete ale Cybelei, descoperite în Dobrogea. Datarea piesei din Tezaurul de la
Tomis este secolul III d.Hr.
Alegerea de a o prezenta astăzi pe Cybele nu este întâmplătoare. Potrivit
tradiției, statuia zeiței a fost adusă de la Pessinunt (Frigia) la Roma pe 4 aprilie
204 î.Hr. iar prezența ei pe Palatin a pus capăt unei perioade grele, pline de
nenorociri, din timpul celui de-al doilea război punic (dintre Roma și Cartagina).
Considerată salvatoare a Romei și identificată cu Venus Genetrix, strămoașa Cetății
Eterne, Cybele a fost apoi adorată în întregul imperiu. În toate orașele acestuia,
inclusiv în Scythia Minor (Dobrogea), ea era celebrată prin festivalul public
Megalensia (Megalesia) care dura din 4 aprilie (data venirii la Roma) și până
pe 10 aprilie. Megalensia era precedată, la sfârșitul lui martie ,de sărbători
închinate partenerului (paredru) său Atis, iubitul său și în același timp, zeu al
fertilității și al naturii reînviate. Zilele celebrării lui Attis erau însă întunecate,
precum povestea sa (a murit și a reînviat), dar cele dedicate Cybelei erau pline de
bucurie. De Megalensia aveau loc spectacole, banchete, ceremonii, parade publice,
iar templul zeiței, închis profanilor, în tot restul anului, era acum deschis
publicului. La Constanța și în întreaga Dobroge au fost descoperite numeroase
statuete ale Cybeley, fapt ce îi confirmă popularitatea în ținutul istro-pontic.
Reprezentările sale sunt astăzi în patrimoniul Muzeului de Istorie Națională și
Arheologie Constanța (MINAC). De asemenea, au mai fost descoperite
monumente și inscripții care vorbesc despre cultul ei la Tomis și despre mari
preotese ale credinței în Cybele. Statuia prezentată astăzi, celelalte piese dedicate
zeiței și inscripțiile pomenite sunt dovezi clare că aici, la Tomis, a existat un
templu închinat acestei divinități. El nu a fost descoperit încă însă viitorul poate
aduce oricând o surpriză…
