În 2016 apărea completarea finală a legii antifumat, menită să elimine haosul și mizeria din locurile publice, intoxicate complet. La articolul 3, alineatul (3), se spunea clar că: „Fumatul este interzis complet în baruri, cluburi, discoteci, cafenele, restaurante şi în alte unităţi de alimentaţie publică.”
Veți crede că, după câteva luni de bulversare, cuiva îi va mai păsa de prevederea asta. Speriați de diminuarea veniturilor, întrucât fumătorii înrăiți nu pot să se abțină de la fumat cât stau să mănânce, două-trei ore, cârciumarii au găsit tot felul de tertipuri, pentru a eluda legea. Asta și pentru că amenzile și controalele au fost anemice. Probabil din solidaritate, pentru că și polițiștii e oameni, iar unii dintre ei fumează.
Întâi, le-a dat prin cap să declare unele baruri drept cluburi„private”. Adică, cum?! Uite-așa: se încuie ușa și intră numai „membrii”. Care membri primesc această calitate la ușă, când declară că vor să fumeze și promit să-și țină gura. Controlul, când vine (dacă vine) găsește ușa închisă.
Apoi, au mai găsit o portiță în lege, care vorbește de „terasele închise cu trei laturi”. Adică, să se poată aerisi. Întâi, au fost din folie de plastic transparentă, apoi le-au închis cu termopan, în toată regula. Perfect ermetice. Nu iese nici măcar fumul.
Chestia e că, în paralel cu asta, la interior, în restaurantele sau barurile propriu-zise, nu se mai servește nimic. A rămas doar spațiul de trecere spre toalete. Lumea stă afară, „la aer”. În realitate, pe terasa închisă, la fumat. În Constanța sunt o mulțime de genul ăsta. Mergeți și verificați – nu le dau numele.
Probabil, când se va mai încălzi, vor deschide un gemuleț mic. Da’ nu mult, să nu iasă și fumul de țigară.
