Marea grijă a autorităților centrale și locale, dar și al presei care a mușcat subiectul, este „unde petrecem anul ăsta războiul?!”
În adăposturile subterane! a fost răspunsul. Antiatomice? Nu chiar, că n-am avut banii să le facem ca lumea, la vremea respectivă. Nu-s atât de adânci, dar suficient cât să adăpostească în prezent, pe sub blocuri, butoaiele de varză și murături ale gospodarilor. Și căpșunica! Fiindcă, nu-i așa, cum zice un vechi proverb geto-dac, „Să nu uităm țuica și băutura!”
Este evident că în orice război s-ar purta – nu numai cu armele moderne ale rușilor, dar chiar și cu papuașii – adăposturile astea comuniste, ale războiului rece, sunt frecție la picior de lemn și vrăjeală pentru fraieri, ca să doarmă liniștiți noaptea. Oricum, e de mirare că în 30 de ani de capitalism n-au fost privatizate precum acoperișurile blocurilor, pe care s-a mai construit câte-un etaj, acolo. Puteau fi foarte bine crame, escape room-uri sau chiar apartamente fără ferestre, pentru cei care n-au avut bani nici măcar pentru mansardele amintite.
Dar nu e târziu. Probabil că mii de locatari la bloc au deja pregătite cererile de cumpărare și compartimentare a respectivelor adăposturi rudimentare, în „boxe”. Boxele erau pe vremuri un argument forte în tranzacțiile imobiliare („vând apartament confort III. Dar are boxă!”). Acum, ar putea avea întrebuințări multiple: cămară, depozit, spațiu frigorific, cameră pentru ăla mic, sau chiar pentru ăla mare, să n-o mai „ardă” cu prietena aiurea, în mașină și în frig, pe malul lacului, în parcare. Plus că parcările lui Chițac s-au scumpit – mai bine o investiție profitabilă.
Totuși, primarului de apă stătută din Eforie îi va veni repede ideea să supraimpoziteze și spațiile astea noi, de coțăială subterană. Le rămân deci tinerilor parcările pustii iarna, din Mamaia, unde se suspendă plata în extrasezon. Și după-aia își mută hormonii mai în larg, c-o să fie apa caldă.
Apa mării doar, da’ ce-ați crezut?!
