Oricine a văzut imaginile cu cei câțiva gherțoi care cotrobăiau astă toamnă prin sacii cu voturi de la Sectorul I din Capitală și-a dat de atunci seama că ceva era profund în neregulă.
E clar că nu așa se numără voturile, nu poți căuta CEVA ANUME în niște saci cu hârtii, care toate arată la fel. N-ai de ce să scoți doar UNII saci din incintă și să-i duci – unde?! Nu pot intra doar reprezentanții uUNOR partide într-o cameră cu asemenea valoare ș.a.m.d.
Puțini își mai amintesc însă luptele subterane date pentru aflarea adevărului. Subterane, pentru că ele s-au dat în camere închise, departe de ochii publicului, în care procurori (nici măcar judecători) au decis de la sine putere că NU trebuie renumărate voturile. Acum alții, TOT procurori, vor anunța că s-a greșit, dar… degeaba. Lucrurile nu mai pot fi întoarse, decât printr-un gest de onoare. Iar onoare nu există nici măcar la USR, trompetele ciobite ale „corectitudinii politice” și de tot felul (apropo: useriștii/useristele își înșeală partenerii, sau la ei nu e voie prin statut?!)
Am scris despre ambiguitatea și strâmbăciunea sistemului judiciar românesc (și, prin extensie, european – nicio legătură cu dreptul roman) de m-a luat greața, sila. Și, pentru că aminteam de deciziile procurorilor în speță, îmi amintesc un episod în care am fost audiat la DNA central, în calitate de martor, înconjurat de avocații suspecților/inculpaților (eu n-am avut dreptul la unul, că eram doar martor). La un moment dat, unii din ei au vrut să-mi adreseze întrebări.
„Se respinge!”, a zis procuroarea. Pardon?! Păi, tot tu centrezi și dai cu capul?!? Nu era niciun judecător printre noi…
Aș fi foarte dezamăgit, dacă Clotilde Armand ar demisiona de onoare, în urma renumărării oficiale a voturilor. Ar însemna că am fost teleportat în altă țară decât cea în care ȘTIU că trăiesc. Și m-am adaptat. Știu, veți spune că e franțuzoaică, iar la ea acasă există onoare. Pe dracu’ – exista poate pe vremea mușchetarilor. Clotilde e doar o franțuzoaică de Dâmbovița, cordită. Pentru neavizați, conform dexonline: „Țig., part. kurdo „futuere” (Graur 142; Juilland 163); probabil apropiat de coardă prin etimologie populară.”
Ca să vă derutez și mai mult.
