Sincer, am crezut, atunci când PSD a pierdut alegerile (nu, nu le-au câștigat ceilalți) că merită să vedem dacă va fi mai bine. Sau cum zic alți nefericiți, „altfel”.
Adică, să le dăm o șansă zic. Să facă o „mare” coaliție, care să demonstreze stângii unde a greșit. Inclusiv la capitolul aroganță. Pentru că la aroganță, la momentul respectiv, nimeni nu întrecea PSD central. M-am înșelat, încă o dată.
În fapt, sunt o adunătură de NEISPRĂVIȚI. M-am gândit mult care ar fi termenul care să-i cuprindă pe toți și cu toate câte-au făcut, într-un timp atât de scurt. Și cu câte n-au făcut! Incapabili, ticăloși, neprofesioniști – sunt cuvinte nu neapărat mai dure dar mai… unilaterale. „Neisprăvit” e unul dintre cele mai interesante cuvinte românești, rezultat dintr-o construcție. Vine de la „isprăvit”, numai că invers.
NEISPRĂVÍT, -Ă, neisprăviți, -te, adj., s. m. și f. Adj., s. m. și f. (Persoană) care nu are nicio situație, niciun rost, care este fără căpătâi, de nimic; (om) incapabil. Persoană care nu are nici o situație, nici un rost. 6-7 smf, a (Om) incapabil. Englezii spun blockhead, dolt, dunce, dunderhead, slob. Așa e că nu sună la fel?!
După cum poate știți, delictul de calomnie a dispărut din Codul Penal. A rămas cel de insultă. Poate că guvernanții zilei se simt insultați de un asemenea apelativ. Dar, ar avea curaj să dea pe cineva în judecată și să conteste o asemenea etichetă?! Puțin probabil. Nu s-ar abține de rușine, ci copleșiți de noianul argumentelor care susțin o asemenea etichetare. Sau, poate cine știe? la ei, tupeul e maxim!
