Primesc zilele trecute un text destul de dubios pe messenger, așa cum primesc multe alte trăznăi și tâmpenii. De data asta, semnat de un mare blogger, infuencer și om de afaceri din Timișoara – nu-i dau numele, ca să nu-i fac reclamă. Nu merită.
Textul are incitantul titlu „Pe 11 Septembrie 2001 Klaus Schwab nu mânca gândaci”. What?! „Ce făcea Klaus Schwab în timpul atentatelor teroriste de la 11 septembrie 2001? Ați fi probabil înclinați să spuneți că studia încălzirea globală într-un laborator elvețian sau că evalua capacitatea nutritivă a gândacilor, fiind deja la a treia coropișniță. Ei bine, garantat nu! Cum putem afirma cu siguranță asta? Foarte ușor, pentru că în dimineața zilei de 11 septembrie 2001, Herr Schwab, aflat chiar la New York, era invitatul rabinului Arthur Schneier în sinagoga din Upper East Side. Cei doi au luat micul dejun împreună și au vizionat îngroziți spectacolul morbid, condamnând extremismul religios . De unde știm că nu au mâncat gândaci? Putem afirma acest lucru cu certitudine pentru că gândacii nu sunt un aliment kosher (Leviticul 11:20) și ne putem gândi că meniul oferit de gazdă s-a încadrat în aceste prescripții.” Ha!
Habar n-am cine e Schwab ăsta și n-am curiozitatea să aflu, dar autorul ne spune că de fapt articolul e despre rabin… Clu-ul ar fi că e originar din România și a avut legături cu Ceaușescu:
„Legăturile lui Arthur Schneier cu România nu se limitează însă doar la invocarea unui act de cetățenie al strămoșilor. Schneier a vizitat adeseori țara noastră, l-a cunoscut personal pe Nicolae Ceaușescu cu care s-a întâlnit în mai multe rânduri, iar Moses Rosen, șef-rabinul comunității evreiești din România a fostul unul din prietenii săi. Legăturile dintre cele două familii rabinice au fost atât de apropiate încât la fiecare vizită efectuată la New York, Moses Rosen înnopta la familia Schneier. Mai mult decât atât, în 1980 Rosen a fost cel care a oficiat ceremonia religioasă la prima căsătorie a lui Marc Schneier, fiul rabinului american . Aș specula că filiera Moses Rosen-Schneier a fost una dintre cele mai redutabile pârghii de influențare a politicii americane vis-a-vis de România.” Speculează, taică – ce te costă?! Antisemit să fie.
„La finalul lunii martie, rugat fiind de instituții americane (nu speculăm care anume – ei, hai! n.n.) Arthur Schneier pleacă la București pentru ultima sa întâlnire cu Nicolae Ceaușescu. La întâlnirea respectivă, Schneier solicită eliberarea lui Mircea Răceanu, dar este refuzat, președintele României susținând că se simte personal trădat de comportamentul agentului respectiv . Ceaușescu nu a ascultat sfaturile primite de la Schneier care a fost nevoit să se întoarcă cu mâna goală din București. La nouă luni de la fatidica întâlnire se întâmplă următoarele: Ceaușescu este împușcat în ziua de Crăciun într-o lovitură de stat condusă de Silviu Brucan și, în aceeași zi, un avion militar NATO, primul avion care a intrat în spațiul aerian al României după lovitura de stat de la București, îl preia pe Mircea Răceanu care tocmai fusese eliberat la instrucțiunile lui Brucan .” Asta chiar e tare, dacă e adevărată.
„Concluzie. Ce e important din toate informațiile de mai sus, cu ce trebuie să rămână cititorul? Din toate cele de mai sus important este să ținem minte că pe 11 septembrie Klaus Schwab nu a mâncat gândaci.”
Acestea fiind citite, mă duc pe google, să văd cine e bloggerul. Și găsesc: „Un expert în insolvență din Timișoara, pe lista agenților de influență a Rusiei în România dezvăluită de hackeri, după ce au spart contul de e-mail al ideologului lui Vladimir Putin. Consilier local, agent de influență al Moscovei, editorialist la „Vocea Rusiei”, șef al Ligii Bănățene, dar și la Druckeria („AC Recaș nu Poli!”), B. H. este și un om de afaceri de mare succes.” Așa, deci!?
A murit francu’.
