Mare parte a românilor sunt bucuroși dar deopotrivă nedumeriți de schimbarea de atitudine a SUA față de țara noastră. Prin mai multe decizii și gesturi, partenerul strategic par a fi trecut la o reconsiderare a importanței și rolul României în contextul actual. Ce a generat de fapt decizia americană? O întrebare la care cel mai competent și bine argumentat răspuns l-am găsit la fostul sintezist al SRI, col(r) Tudor Păcuraru.
Rachetele militare moștenite de rușii de la Uniunea Sovietică au ieșit din funcțiune la începutul anilor 2000. Atunci rușii au început să fabrice propria serie de Topol, Topol-M. Și acum, în 2025-2026, au început să iasă și alea din funcțiune. Expiră. Combustibilul, care e foarte reactiv chimic, expiră mai repejor. Sistemul de ghidare, de exemplu, nu expiră așa repede, este format din piese electronice și nu a fost niciodată pornit.
Rachetele astea pe care le trag cu zecile și cu sutele în Ucraina, de tipul Iskander, sunt rachete care bat 200-300 de kilometri. Sistemul de ghidare cu giroscoape pe laser. Asta cam toată lumea știe să o facă, inclusiv iranienii. Cele intercontinentale, însă, trebuie să reducă eroarile de traiectorie nu timp de 3-4 minute, ci 17 până la 25 de minute până la țintă. Ca să asigure precizia necesară după 17-25 de minute de vibrații incredibile, ele sunt altfel făcute. Sunt așa-numitele giroscoape cuantice.
Putin s-a găsit undeva la sfârșitul lui 2024 și începutul lui 2025 cu o serie de rachete apte de casare. Topol și Yars, primele producții rusești. Nu știa el ce să facă cu ele, dar a venit cu o idee ideologul-șef din acea vreme, Vladimir Surkov, inventatorul conceptului „Russkiy Mir” (Lume Rusă). Ideea a fost să fie lansate împotriva Ucrainei.
Putin a aprobat și două rachete Yars au fost lansate în cursul anului 2025. Presa le-a numit Oreșnik (Oreshnik). Rachetele astea Oreșnik erau menite să bage groaza în Occident. N-au băgat nicio groază, fiindcă încărcătura era una convențională. Văzând că sunt cam inutile și că nu bagă spaima în Occident, a trecut la a doua idee a lui Surkov, aceea de a le desface și a da componente irnienilor și nord-coreenilor.
Tehnicienii au demontat platformele cu giroscoape cuantice, și le-au trimis Ayatollahului și tovarășului Kim Jong-un. Aceste două state, Iranul și Coreea de Nord, nu puteau visa să fabrice așa ceva. Această tehnologie a giroscoapelor cuantice, care este cheia de boltă a rachetei intercontinentale, este stăpânită doar de China, Rusia, Statele Unite și Franța. Patru mari state. Restul nu sunt capabili să facă o rachetă care să treacă de 2500 km.
Iranienii le-au montat pe rachete cablate pentru țintele lor preferate, Tel Aviv și Haifa. Din moment ce erau mai multe, s-au gândit să le bage și pe niște rachete destinate atacării bazelor americane din Golful Persic. Una peste alta, au montat vreo 12 rachete cu șanse foarte serioase de a trece de apărarea antirachetă, fiindcă acest tip de ghidare care permite manevre foarte bruște. Traiectoria de reintrare în atmosferă este manevrieră, este capabilă să facă manevre bruște care derutează sistemele antirachetă.
După care s-au pus pe treabă și au început să fabrice bombele atomice pentru cele 12 rachete destinate bazei Flotei a 5-a Americane din Bahrain, bazei serviciilor de informații americane din Iordania, orașelor Haifa și Tel Aviv din Israel și așa mai departe. Unele surse spun că au pregătit o bomba și pentru Incirlik, din Turcia. La acel moment au survenit informațiile americanilor, care arătau că iranienii au 450 de kg de uraniu îmbogățit. A urmat imediat intervenția militară americano-israeliană.
Intervenția le-a stricat planul iranienilor și au rămas cu rachetele pregătite pentru arma nucleară, dar fără încărcătura nucleară. Imediat după atac, de nervi, au luat o decizie catastrofală. Aceea de a lansa rachetele astfel dotate împotriva țintelor americane și împotriva Israelului cu încărcătură convențională.
Momentul când americanii au înțeles
De ce, catastrofală? Rachetele astfel dotate au trecut cu success prin sistemele de apărare. Dacă în iunie anul trecut, când a fost războiul de 12 zile între Israel, Statele Unite și Iran, cam 10% dintre rachete treceau de apărare și era nevoie să tragă câte 400 odată, în momentul de față au tras una câte una și 40% dintre ele au trecut de apărarea antirachetă. Momentul în care americanii și-au dat seama de gravitatea situației.
Acela a fost momentul în care Trump a ieșit cu declarația că iranienii erau la 2-3 săptămâni de a fabrica arma atomică. Până atunci, americanii nu crezuseră că iranienii au vectorul purtător, neavând tehnologia pentru a lansa o bombă atomică cu precizie la 2000 de kilometri.
Greșeala Iranului
Iranul a făcut o enormă greșeală! Au distrus sistemele radar THAAD, care din Iordania acționau antirachetă și protejau toată zona, și după ce au reușit să distrugă aceste radaruri, au început să bombardeze bazele americane. După lista lăsată de defunctul Khamenei, au distrus baza Flotei a 5-a, și au lovit orașele Tel Aviv și Haifa. Din fericire le-au lovit cu încărcături convenționale. Din nefericire pentru ei, aceste încărcături nu distrug total racheta.
Din Ucraina au fost recuperate resturi din cele două rachete Oreșnik trase de ruși. Așa încât, serviciile americane și engleze au avut acces la analizarea fragementelor. Au aflat cum arată, seriile, cine le-a făcut, la ce dată, cum funcționează, ce fel de piese, ce fel de aliaje. Când au tras iranienii, la fel, au recuperat piesele. Rușii le dăduseră sistemele de ghidaj cu condiția să fie montate pe arme nucleare care distrug tot și nu ar mai fi rămas nicio urmă care să incrimineze Rusia.
Întregul articol, AICI.
Mirel CUREA, Ev. Zilei
