După 2 ani de pandemie, perioada în care organizarea Bursei a fost sistată, și-a deschis din nou porțile. Cu o oferta impresionantă de locuri de muncă, în toate domeniile. Mii de locuri de muncă. Holul mare al Facultății de medicina, plin de ofertanți,… gol de doritori de locuri de muncă.
Lângă mine, o doamnă, reprezintă o firmă din Horeca. Se așează la masă o femeie simplă despre care, nasul meu fin de recrutor spune că nu a trecut în viața sa mai mult de poziția de spălător de vase . Și într-adevăr, trag cu urechea: femeia țintea un post de spălător de vase. Află informații detaliate despre post și în final concluzionează: „Păi , mai bine stau în ajutor de șomaj, că îl am până în decembrie, dumneavoastră în septembrie închideți restaurantul și mă lăsați pe drumuri”.
La mine, tăcere totală. Firma oferă posturi de nișă (muncitori calificați, prelucrători prin așchiere, CNC) în concluzie Păsări Rare , mai rare decât Flamingo roz. O puzderie de oameni se perindă prin fața meselor cu oferte de muncă. Din când în când, câte unul se mai așează la câte o masă dar … nimic, totul e tăcere. Nici măcar la măsuța KFC nu este veselie mai mare. Nu mai zic de SNC, care oferă 500 locuri de muncă și nu au avut niciun candidat.
Cele două fete, îmbrăcate stahanovist în salopete și bocanci, se joaca pe telefon. La măsuța Metro s-a așezat o fetiță. Bineînțeles, prima întrebare: „Cât e salariul?!” Cred că a fost mințită frumos, acum completează un formular de aplicare. Doamna Horeca este aburită de un ONG-ist. „Dragi concetățeni, avem locuri de munca! Veniți !!! Vrem să vă angajăm, voi vreți cu adevărat să vă angajați sau doar vă place să vă tânguiți, că nu găsiți de lucru?!”
Trebuie să mă opresc, un nene se uită cu interes la măsuța mea… Eșec total, nu s-a lipit, nici el nu știa dacă vrea să muncească. Doritorii de locuri de muncă sunt din ce în ce mai rari. Și aceia numai de vârsta a doua, tinerii sunt fanii curentului NIEET. Ooopaa, fetele de la SNC s-au activat, au un candidat.
Cred că organizarea Bursei a fost un eșec generat și de dinozaurii din Ajofm. În primul rând, reclama, ioc, mediatizare – ioc. Atât de puțin a fost mediatizată că nici televiziunea locală nu a venit. De obicei erau prezenți și extrem de agasanți. Am văzut că alte agenții locale de șomaj, cu care sunt prietenă pe FB, celebrele Harghita și Iași, postează de câteva zile bune informații despre bursă. La Constanța se doarme, ca de obicei. Cred că mai mult ne place sa ne tânguim, decât să facem ceva.
În colțul în care stau eu s-a făcut pustiu. Reprezentanții firmelor strâng pe rând și pleacă. Plec și eu. Diseară vom vedea probabil un interviu bombastic, filmat într-un birou, despre reușita manifestării. Concluzia: romanii s-au învățat la Italea și Germanea, nu mai vor în țară, pe 200 lei neimpozitați peste salariu minim, își rup oasele pentru străini, nu vor să muncească în țară pentru… pun puncte pentru că nu fac politica – fiecare completează cum crede.
Gabriela RĂȘANU
