Cu foșnitoare bunăvoință, președinția suedeză a Consiliului UE, Suedia, anunță că ar putea introduce în agendă chestiunea extinderii Spațiului Schengen, dacă vor exista certe indicii că pozițiile Austriei și Olandei s-au modificat.
Așa că încă o năvală „diplomatică” a trepădușilor noștri. În principiu așa ar trebui procedat, dacă există un moment oportun, trebuie valorificat. Doar că nu e un moment oportun. Iar așa numita noastră diplomație e doar în permanentă actualizare a listei de târguieli – ce mai avem de dat, ce am mai putea cumpăra.
Aparenta bunăvoință a Suediei e doar o rece-politicoasă semnalare a faptului că România a acceptat, fără niciun fel de obiecțiuni/solicitări, aderarea statului scandinav la NATO. Nu angajează nimic. Pentru că poziția Austriei e aceeași.
Cancelarul austriac face inspecții la frontierele Bulgariei. Cooperanți, bulgarii îl duc pe unde vrea să caște ochii. O impertinență înghițită cu noduri de bulgari – vezi presa din vecini. Se discută despre decuplarea României de Bulgaria (soluție idioată, total neproductivă).
Ai noștri stau cu căciula în mână, la Viena, dispuși să plătească bir zdravăn pentru un pic de bunăvoință. De ce? Care e miza reală? Aderarea la Schengen, la acest moment, nu este o prioritate. Avantajele sunt minore, iar peșcheșurile plătite pentru asta sunt într-o limpede disproporție cu ipoteticele avantaje. Importanța aderării la Schengen e amplificată pentru a putea fi, în cazul unui succes, valorificată electoral. Cam asta e totul.
România îndeplinește de multă vreme criteriile. Subiect închis. Țările din vest, care acum puțini ani ne predicau despre avantajele migrației masive, ilegale, acum au dat de zid. Și-au revizuit poziția, iar politicienii de acolo au nevoie de țapi ispășitori pentru problemele uriașe pe care le-a generat această migrație scăpată de sub control. Și e cel mai comod să arate propriului electorat niște vinovați de circumstanță: România și Bulgaria. Să arate că sunt preocupați de problema asta, a imigrației. Când de fapt Estul a fost un ferm oponent al aceste imigrații, iar ei, imbecilii din Vest, au încurajat-o cu tot ce s-a putut. Mă interesează puțin spre deloc dacă în Austria sau Suedia guvernarea a trecut de la unii la alții. Nu e problema mea.
La acest moment, dacă am judeca puțin cu mintea limpede, am realiza că aderarea la Schengen nu e doar neinteresantă, dar poate deveni o vulnerabilitate. Se va vedea în lunile următoare despre ce vorbesc, nu dezvolt acum. Dimpotrivă, ar trebui să întărim semnificativ frontierele. Și mai ales, orice negociere, pe orice subiect, de aici încolo, ar trebui să țină seama de interesele noastre, nu de „agenda europeană” sau „agenda comună”. E evident că vestul asta face.
PNRR-ul cu care am tot fost duși cu zăhărelul e o gogoașă. Banii întârzie, iar condițiile acceptate pentru acei bani sunt mizerabile. În sprijinirea Ucrainei, necondiționat, fără nuanțe, am abandonat total orice element de agendă proprie. Chestiuni în litigiu, atitudinea sfidătoare a Kievului, soarta românilor din Ucraina etc.
Obediența, abandonarea interesului propriu, acceptarea intervenției brutale a intereselor străine în administrarea afacerilor publice au transformat România într-un non-stat. Pentru politicienii români și pentru toți ceilalți care ar trebui să servească instituțiile statului român esențială este, dimpotrivă, slujirea cu destoinicie a intereselor altora, ostentativa afișare a loialității nu față de națiunea aceasta și propriile ei aspirații, ci față de pașalele de tot felul care se vântură pe aici așteptând sărutarea condurului.
Alternativa nu e refugiul într-un naționalism păros și crăcănarea în postura de Gică Contra, ci regăsirea demnității. Și subordonarea oricărei decizii interesului național.
Iar asta, azi, este imposibil. Pentru că, dincolo de circ și grohăieli, teritoriul politicii nu îngăduie unei minți limpezi nădejdea unei eventuale schimbări. Iar instituțiile statului, de la servicii și justiție până la administrație publică sunt în egală măsură transformate în dughene care servesc doar ca agenții ale altora.
Urmează câteva luni crâncene.
Textele din Metropola Constanța sunt publicate cu acordul EXPLICIT al autorilor