Președintele Germaniei, personaj cu un rol mai mult decorativ, în mare parte ceremonial în politica externă, a făcut o declarație contondentă și emblematică, la care gândesc că ar fi trebuit făcută de orice lider european, încă de la începutul invaziei rusești din Ucraina:
„La fel cum cred că nu va exista o revenire la relaţiile cu Rusia de dinainte de 24 februarie 2022, cred, de asemenea, că nu va exista o revenire la relaţiile transatlantice de dinainte de 20 ianuarie 2025 (când Donald Trump și-a început al doilea mandat). Realismul înseamnă că trebuie să fim pragmatici în relaţiile noastre cu această administraţie americană şi să ne concentrăm asupra intereselor noastre fundamentale. Dar realismul înseamnă, de asemenea, că nu trebuie să ne compromitem propriile principii”.
La fel am gândit mulți, în toată această perioadă: că relațiile lumii civilizate nu ar mai trebui niciodată reluate cu o Rusie a barbariei și terorii. Indiferent cât de dureros ar fi, din punct de vedere economic, în special. E vorba de principii, cum spune președintele Frank-Walter Steinmeier, fost ministru de externe și vicecancelar în guvernele conduse de Angela Merkel.
Cu toate astea, bună parte a Europei „democratice” încalcă cu nonșalanță aceste principii, importând în continuare gaze din Rusia, sub diverse pretexte. Cât privește Statele Unite, au avut o atitudine duplicitară încă de la începutul conflictului, culminând acum cu ridicarea embargoului și sancțiunilor, Rusia având vânzări de 7 miliarde de dolari zilnic, numai din petrol și gaze. Bani care se vor duce, în mare parte, în războiul purtat împotriva Ucrainei și, în viitorul apropiat, împotriva Europei.
Prin urmare, declarația curajoasă dar sterilă a președintelui german va rămâne un caz izolat. Foarte mulți cetățeni obișnuiți (mai puțin rusofilii) vor rezona cu ea, dar liderii ”responsabili” vor continua să facă afaceri și compromisuri cu cel mai mare agresor al lumii, după Germania nazistă. Un paradox și ăsta, prin prisma declarațiilor unui președinte… german.
