Pentru un popor care nu pregetă niciodată să își dea cu părerea pe orice subiect și care se grăbește întotdeauna, de cele mai multe ori pripit și fără o privire de ansamblu, să arate cu degetul, greva din învățământ reprezintă o oportunitate să dăm cu biciul reproșului și indignării în ei. În profesori.
Așa cum o facem de fiecare dată când un medic acuzat de malpraxis devine simbolul unui întreg sistem sanitar defectuos. Așa cum un “Dorel” care taie niște cabluri optice în timpul unor săpături devine model exponențial pentru o categorie profesională incompetentă.
Și ne mai place să generalizăm. Tranșant și fără excepții. Căutăm vinovați, cu orice preț, de parcă verdictul „ei sunt de vină pentru tot” salvează cumva situația și rezolvă toate problemele.
De ce fac profesorii grevă? Pentru că au fost neauziți mult prea mult timp. Pentru că au fost ignorați de câte ori au îndrăznit să-și revendice drepturile. Pentru că au fost umiliți, desconsiderați, subestimați iar rolul și contribuția lor au fost reduse la infim.
De ce fac profesorii grevă acum, la sfârșit de an școlar și în pragul examenelor naționale? Pentru că decizia este una strategică. Poate că este una de șantaj, de intimidare, de constrângere dar ea nu a fost luată pe persoană fizică ci la nivel de sindicat.
Nu, profa de română nu încearcă să saboteze intenționat educația copilului tău. Profa de mate nu vrea să se răzbune pe copii și părinți. Și nu, profei de chimie a copilului tău sigur nu-i place să stea cu o pancartă la gardul Ministerului Educației în loc să-și facă meseria. O fac pentru că sunt membri ai unei organizații al cărei scop este să le protejeze drepturile.
Cu tot „deranjul” provocat , protestul lor este legitim și este un exercițiu normal și sănătos pentru un stat democratic.
Înainte de a arunca cu vină și critici, poate că ar fi bine să să vedem cât de păguboasă poate fi generalizarea.
Sunt profesori care, dincolo de toate nemulțumirile și apartenența la sindicat, au înțeles misiunea importantă pe care o are meseria lor. Profesori care au ales sa vină la școală și să țină cursurile, pentru că nu vor să își abandoneze elevii acum înaintea examenelor naționale.
Sunt profesori care, în mod frecvent, pe banii lor și în timpul lor liber, se angajează în diverse activități conexe, extrașcolare cu elevii. Sau care stau în ore suplimentare neplătite cu elevi ce se pregătesc pentru concursuri, olimpiade, examene.
Sunt profesori care nu se mulțumesc să ponteze o condică de prezență și sa finalizeze o programă, ci care își depășesc obligațiile și competențele pentru niște copii uneori insuficient de merituoși sau recunoscători.
Sunt profesori care simt o realizare personală imensă și un triumf inegalabil cu fiecare succes al copiilor pe care i-au format.
Pentru ei, pentru acești oameni speciali, injuriile sunt profund nemeritate.
Cât despre ceilalți, care au ales să fie parte activă a protestului și să se alăture direcției dată de sindicat, poate că nu ar strica să arătăm un pic de solidaritate și înțelegere.
Nu de la ei vine “buba” malignă care este România Educată. Sunt mulți, infinit, de mulți alți vinovați.
