Pe meleagurile dobrogene au avut loc întâmplări care ar putea rivaliza fără
probleme cu scenarii de filme de acțiune americane contemporane, doar că, în loc
de efecte speciale și cascadori profesioniști, avem oameni reali, pasiuni
necontrolate și decizii… catastrofal de neinspirate. O astfel de istorisire este
consemnată de ziarul „Dobrogea Jună” în numărul din 25 martie 1922 și ne arată
că viața bate filmul, dar uneori o face cu un umor negru greu de ignorat.
Publicația consemnează, pe prima pagină, sub un titlu cu litere de-o
șchioapă, o tragedie petrecută la Cernavoda, ai cărei protagoniști au fost
sublocotenentul I. Georgescu, șeful depozitului de muniții local, și Elena Popa, cea
alături de care bărbatul trăise o poveste de dragoste. „Un ofițer, după ce seduce pe
o studentă în farmacie și trăiește cu ea în concubinaj peste trei ani, spre a o
îndepărta, voind să însceneze un atentat, moare căzând victimă propriei lui
mișelii”, dezvăluie autorul articolului, subliniind că „împrejurările în care s-a
produs nenorocirea pretind o descriere mai amănunțită a faptelor care au
precedat-o”.
Cei doi s-au cunoscut în timpul campaniei militare din Ardeal, pe când el era
plutonier, iar ea studentă la farmacie. Inițial, povestea lor părea desprinsă dintr-un
roman: s-au logodit pe front, ea l-a urmat „pe tot drumul pe unde avea de trecut cu
regimentul”, iar apoi și-au cumpărat o casă la Buzău. Situația se schimbă după ce
militarul este mutat la Cernavodă. „Aci făcu o nouă cunoștință și, cum îi surâdea
de o parte un rost de zestre iar de alta îl apăsa o plictiseală, după ce întreținu două
case mai mult timp, sfârși prin a căuta să se desfacă de prima încurcătură și se și
căsători legitim cu cea de a doua. De altfel acum era ofițer”, se arată în ziarul
constănțean.
Din acest punct, situația alunecă rapid din romantism în melodramă: femeia
este izgonită la Sinaia, se întoarce, se aruncă din tren la Cernavodă. Supraviețuiește
cu răni ușoare, iar după ce se recuperează, este izgonită din nou. Rănită sufletește,
încearcă să-l atace pe ofițer cu vitriol. La rândul lui, I. Georgescu o împușcă și, din
nou, o trimite la Constanța. Prinsă între iubire și trădare, Elena Popa se întoarce la
Cernavodă, moment în care are loc un final tragic care consternează.
Pentru a scăpa definitiv de cea care i-a fost consoartă, sublocotenentul pune
la cale un atentat. Își procură două grenade, iar în toiul nopții, îmbrăcat în cămașă
de noapte, ia unul dintre dispozitive pentru a-l arunca în curtea imobilului, gândind
să pună atentatul pe seama Elenei Popa. Realitatea nu respectă însă scenariile prost
scrise. Fatalitatea a făcut ca focosul să se atingă de clanța ușii, iar grenada a
explodat înainte ca bărbatul să o poată arunca. Rezultatul a fost teribil: brațul și un
picior i-au fost smulse și a fost rănit grav la cap. „Transportat la spital, după trei
zile de chinuri groaznice el își dădu sfârșitul – chemând de astădată la patul de
moarte pe femeia înșelată, pentru a-i cere iertarea de pe urmă. Nevinovăția se
răzbunase crud”, încheie autorul articolului.
În concluzie, se poate spune că, uneori, viața nu doar că bate filmul, ci îl
rescrie cu finaluri atât de absurde, încât niciun scenarist nu ar avea curajul să le
propună…
