O babă senilă, de vreo 90 de ani, a scăpat ca prin minune, după ce s-a aruncat – imaginile o dovedesc! – în fața unui TIR. Traversa și ea, prin loc nepermis, ca jumătate (cel puțin!) dintre noi, în țara asta.
Dar nu pare senilă deloc (sau tocmai pare!) când declară reporterilor că, ce, ăla e de vină: ”Da’ cine l-a pus pe el să treacă aşa aiurea, de nebun? Cum? De exemplu, eu mergeam, nu? Când să mă cobor jos, aud că uite maşina. Da’ maşina, dacă era, nu mă lovea?”. Tocmai asta e, că nu te-a lovit. Dintr-un exces de omenie, sau îngrozit prin ce necazuri va fi târât, deși clar nu era vina lui, bietul șofer a intrat cu camionul într-o casă, riscându-și el viața. Dacă o călca, ca pe-o găină amețită, nici nu simțea sub roată…
Din păcate, nu e vorba doar de-o babă senilă. E vorba de o mentalitate cvasi-generalizată: io-s Regele Pieton, mașinile TREBUIE să oprească! Mă uit la cei mai mulți, care NU ȘTIU că traversatul pe la colț de stradă nu se face pe o trecere de pietoni imaginară – trebuie să te asiguri și să lași mașina să treacă, dacă nu-ți face șoferul semn să treci, din politețe. Mă uit și la cei care traversează pe trecerea de pietoni cu ochii în telefon, fără să arunce mașinii/șoferului nici măcar o privire: ăla o fi frânat, l-o fi văzut, are timp să oprească? Nu. E DREPTUL LUI SĂ TRAVERSEZE! Și spitalul e tot al lui, la o adică.
Și mă mai uit și la cei care traversează aiurea, printre mașini, prin loc nepermis… Mă uit și la mine, când mai fac asta. Pentru că ne-a tâmpit lipsa de reacție și de control a poliției. Acum mulți ani, am vrut s-o oblig pe maică-mea să traverseze cu mine, aiurea, bulevardul. S-a proptit pe picioarele de dinapoi și a zis că ea nu face asta: doar ce luase deja două amenzi de câte 100 de dolari, în Israel, pentru așa ceva.
A zis că nu-i mai trebuie!
