Apropo de batjocura de fotbal care se întâmplă pe la noi…
Ce-ar fi ca toată media de la noi să nu mai scrie sau să transmită absolut nimic despre fotbalul din România, despre rușinea asta de echipă națională… Să nu mai scrie nimic despre saltimbancul ăla din poartă, nimic despre Drăgușin… marele Drăgușin, în zilele lui bune, cred că ajunge la jumatea lui Tilihoi, când avea gripă… nimic despre Rațiu, ăla albastru și gol în cap, nimic despre sclipirile anuale ale lui Ianis, cel pe care ta-su îl vedea la Real Madrid, când el mai degrabă nu joacă la Alanyasport, nici nu știu unde e orașul ăsta… Bârligea, Tănase care se căcase și toate închipuirile astea de fotbaliști… să nu mai scrie, să nu mai transmită nimic de nunțile lor, de manelele pe care se electrocutează Florinel Coman, de buzatele cu care se însoară maimuțoii ăștia care înghit pixul până se iscălesc…
Să-i lase în mocirla aia a lor, să se laude unul pe altul pe whatsapp, în ignoranța lor, în balta aia plină de bășini și lipsită de dorința de a învinge, de a nu te face de râs…
Presa a remarcat geanta lui Ianis Hagi, căpitanul nejucător al României, în Turcia. Adevărul este că la Ianis alt maxim nu prea ai ce remarca, în afară de faptul că e fiul lui Hagi, omul care, bazându-se pe inerția provenită de la sistemul de dinainte de 1989, a ținut România 20 de ani în stratosfera fotbalului… Există vreo legătură între nivelul performanței exhibate de jucătorul Ianis Hagi, în general, și geanta de umăr Louis Vuitton, personalizată cu marele lui prenume, evaluată la 10k+?
Scrieți, frate, despre bob, despre oină, despre patinaj, despre baschet, volei, echitație, scrieți despre orice unde vedeți un strop de transpirație onest… la fotbalul și fotbaliștii din România nu există, aproape indiferent de nivel, discutăm numai despre impostură…
Scrieți despre copii, despre sportul de masă care nu mai există, dar există, în schimb, sportul pe cârca părinților… chiar, când facem un campionat al părinților și bunicilor… adică părinții și bunicii să alerge pe teren și odraslele să stea pe telefoane… scrieți despre stadioanele care dispar și lasă loc betoanelor, despre bazinele inexistente, despre pistele de atletism care nu mai există… astea sunt subiecte, nu imitațiile astea de jucători de fotbal purtători ilegal de ghete, care trăiesc din like-uri și followers pe rețele, nu din rezultate.
Dacă ar fi existat un minim de onestitate în iarba terenurilor de fotbal din România, poate rușinea asta ar putea fi folosită, cumva. Mă tem că e prea târziu, totuși.
