O parte însemnată a comentatorilor și „opiniei publice” (merită cu vârf și îndesat ghilimelele…) deplânge faptul că Recep Erdogan nu a pierdut alegerile. Și că Turcia se îndepărtează de democrație și nu se apropie de „valorile occidentale”.
Să le luăm pe rând. În privința democrației, nu numai Turcia stă prost. În ce ne privește, ar trebui să ne vedem bârna din ochi și să ne amintim de statul paralel, servicii și sistemul de „justiție” din România, care au foarte puțin de-a face cu democrația. Ca orice stat islamist (n-am zis islamic), Turcia se bazează pe un sistem dictatorial și opresiv, implementat cu un consistent sprijin popular – lor așa le place, să fie tradiționaliști, religioși, conservatori.
Iar asta are legătură cu al doilea reproș: că Turcia nu e destul de obedientă „valorilor” occidentale, europene. Păi, să le enumerăm pe cele care mai recent guvernează lumea civilizată și atee: debandada de gen, libertinajul și desfrânarea, ipocrizia, dubla măsură, cenzura social media, ecologismul de vitrină, renunțarea la tradiții, consumerismul, neomarxismul, neoprogresismul, globalismul și laicizarea forțată a societății. Dacă îmi scapă ceva, mai enumerați voi.
Or, dacă Turcia se poate ține cât mai departe de toate astea, chiar cu prețul pierderii unor „libertăți” sociale, e bine. E adevărat: generația tânără nu poate fi despărțită de aceste „cuceriri” și-atunci poate și puțină presiune pe Erdogan spre modernitate nu strică. Rămâne de văzut cum va arăta acest nou mandant (nici nu mai știu al câtelea) dar mai ales cum va arăta Turcia, după dispariția sa biologică. Până la extincția planetei, e timp suficient să se emancipeze.
