În dimineața Zilei Naționale a României, am visat frugal că eram într-un hipermarket, organizat după modelul oilor la strungă: mergeam agale, în șir indian, printre niște benzi rulante, tot magazinul – care nu mai avea rafturi – de pe care produsele ne erau aruncate în silă, de la unul la altul, de niște fioroși casieri, care… nu știau limba română.
Cele câteva casiere care vorbeau totuși limba neaoșă tăceau timorate, ca și cei câțiva bodyguarzi, tot români, care încercau să-i tempereze pe cerebeii străini, spunându-le că „nu e bine”.
Am încercat să fac câteva poze cu telefonul prin acest magazin al groazei, spunându-le că „sunt de la presă”, dar am fost din nou amenințat și, în ultimele secvențe ale visului, așteptam docil să fiu ridicat de „forțele de ordine” și să fiu dus… undeva.
M-am trezit cu pulsul mărit, dar slavă Domnului că nu lac de transpirație (puteam să adaug asta de la mine, pentru efect…). De ce am avut așa un coșmar, tocmai de Ziua României? Poate pentru că am rămas sub impresia dezbaterii din ultima vreme, legată de desființarea casierelor de la casele de marcat, în supermarketuri. Poate pentru că văd tot mai mulți muncitori străini, ca cei care livrează mâncare sau fac curățenie, cu care greu poți să te înțelegi în două vorbe.
Poate că și pentru că, personal, ca și mulți alții, cred că trăim într-un stat polițienesc, alienat, robotizat după regulile inepte „de afară”, dictate de UE după ureche, aplicabile mai mult nouă, decât „lor”. Vine Crăciunul, și ni se va reaminti că porcul trebuie „asomat” electric, nu tăiat tradițional, cum încă facem noi, „barbarii”… În timpul ăsta, francezii protestează firav în Parlamentul European, la intenția „autorităților” de la Bruxelles, de a le interzice folosirea cutiuțelor de lemn la brânzeturile tradiționale și înlocuirea cu recipiente… din plastic (și mai poluante). Asta, după ce italienii și spaniolii au fost amenințați că celebrele lor prosciuto crudo și hamon, învechite în pivnițe întunecate, vor fi interzise, fiindcă-s „periculoase pentru sănătate”. Sute de ani n-au fost…
Genul ăsta de coșmaruri le putem avea și-n alte zile, nu numai de cea Națională. Și nu numai eu. Pentru că asta ne paște: să devină la un moment dat realitate. Dar să ne păstrăm optimismul.
Până atunci, La Mulți Ani, România, țară din Europa „civilizată”, indiferent ce a mai rămas din tine…
