Nu există curs de istorie, fie a artei, fie a culturii, fie chiar a omenirii, care să nu pomenească și să reproducă imaginea statuii lui David. Ea nu a lipsit nici din lecția despre Renaștere, prezentată elevilor de profesoara Hope Carrasaquilla, director al Școlii Clasice din Tallahassee, Florida. Imediat, un părinte a adresat o plângere consiliului școlii, prin care a protestat împotriva profesoarei care i-ar fi expus copilul la „materiale pornografice”.
Până aici, nimic ieșit din comun. Unii oameni, întâmplător și părinți, nu sunt capabili să priceapă diferența astronomică dintre pornografie și artă, chiar dacă este vorba despre arta clasică, validată de criterii estetice și culturale consacrate superlativ de timp. Uluiala vine din faptul că cei din consiliul școlii au dovedit exact același nivel cu cel al părintelui ultragiat și i-au solicitat profesoarei demisia atât de la catedră, cât și din funcția de director. Oricum, alternativa ar fi fost concedierea.
Se tâmpește lumea? A fost întrebarea pe care mi-am pus-o imediat ce am auzit povestea petrecută în școala din Florida. Din ce în ce mai adesea îmi pun întrebarea asta. Cum să nu ți-o pui, atunci când auzi din ce în ce mai adesea, că mai nimic din cele pe care ți-ai clădit cunoașterea și cultura nu mai este „politic corect”, nu mai corespunde „noii morale” neo-marxiste. Marea cultură pe baza căreia nenumărate generații s-au sensibilizat și educat este amputată. Mari scriitori sunt eliminați din programele școlilor și universităților, unor capodopere ale cinematografiei mondiale le sunt cenzurate scene, se dărâmă statui, s-a ajuns cu demența până acolo unde minunate filme din genul desenului animat să fie trecute la index, mai nou, iată, o capodoperă a Renașterii este considerată educațional-moral atât de nocivă, încât menționarea ei la clasă se poate lăsa cu trecerea profesorului în rândul șomerilor.
Mirel CUREA
Întregul articol, AICI.
