Constituția României nu prevede în mod expres nimic despre obligația de neutralitate a președintelui. Spune însă la articolul 84 că președintele „nu poate fi membru al unui partid și nu poate îndeplini nici o altă funcție publică sau privată”. Pentru un om de stat cu bun-simț și înțelegere a rolului istoric ar trebui să fie de ajuns.
Cu alte cuvinte, Constituția îl lasă pe președinte să joace la miză maximă pe cartea ipocriziei: își dă demisia, dar își păstrează „de facto” rolul de șef de partid sau de adept al ideologiei și doctrinei politice din care s-a extras. Ceea ce-l exclude din rândurile din ce în ce mai rare ale „omului de stat”.
Pentru cine nu știe, „omul de stat” este fostul politician care a făcut saltul de la politruc la lider detașat de absolut orice emoție generată de coordonatele „ai mei-ai lor”. Asta, foarte pe scurt, pentru că mai este nevoie de multe alte calități greu de atins și întrunit.
România post-decembristă nu a avut parte de un asemenea președinte. Absolut toți și-au transportat tatuajul politic la Cotroceni odată cu mandatul de ales. Unii mai cu fereală, cei mai mulți pe față, au lăsat la o parte rațiunea de stat, în favoarea subiectivismului gregar, de cârd. Același lucru, ajutat de oportunismul politicienilor carpato-dunăreni, îl practică și Nicușor Dan. Sunt convins că i se pare și firesc, și cuvenit. Nu a avut nicio piedică din a determina numirea unor nulități absolute în guvern, doar pe criterii de simpatii oengisto-tefeliste, iar duminică s-a afișat în făptură și în vorbe la lansarea candidaturii USR-istului Cătălin Drulă în campania pentru alegerea primarului Capitalei.
Să recunoaștem, Nicușor Dan a învățat temeinic prima lecție a politicii, după aceea a minciunii sfruntate, înghițitul de broaște râioase. A trecut senin peste momentul 2017, an în care Cătălin Drulă și Ionuț Moșteanu l-au dat afară din partid prin SMS, pentru deviaționism în problema „Referendumului pentru familie”. Principalul argument a fost lupta pentru putere, nicidecum viziunea lui Nicușor Dan despre familie. Cei doi l-au comparat cu Nicolae Ceaușescu și „Pa”! Susținătorii lui Nicușor Dan au fost mai puțini cu unul, iar votul împotrivă s-a transformat în foaie de drum.
Și ce? Este între ei! Să fie sănătoși! Cam așa mi s-ar putea replica. Nu, nu este doar între ei, pentru că PSD și PNL, principalele partide din coaliție par a fi devenit sucursale ale voinței lui Nicușor Dan. Astfel, PNL se pregătește să-și retragă candidatul, pe primarul Sectorului 6, Ciprian Ciucu. Nu, nu bat câmpii, am văzut mesajele prin care PNL-iștii importanți sunt anunțați, iar Ciucu s-a prins și a prins să se vaiete deja pe Facebook.
Ce va face PSD este mai greu de anticipat. Este un partid care a dovedit că este capabil de orice compromis sinucigaș. A trecut de la poziția împușcatului în picior la așezatul țevii pistolului la tâmplă, cu o ușurință pe care nu o pot explica decât specialiștii în servicii secrete. „Așa a zis Nicușor”, este explicația pe care o dă Grindeanu apropiaților din partid.
Și de această dată, nu vor avea decât de comentat. Sorin Grindeanu va avea din nou ocazia să anunțe că așa ceva nu mai poate fi tolerat și că la viitoarea combinație-afront vor ieși de la guvernare. Anunț etern-ultimativ pe care îl va face des, strâmbându-se adecvat momentului. Altfel spus, fix ca-n bancul cu porcul care a promis că nu mai mănâncă rahat: „Doar pe ăsta, că este cald!”
Nu vi se pare că toți alde ăștia lucrează sârguincios la opera de aducere la putere a suveraniștilor? Nu trebuie decât să mai aibă răbdare un pic. Nicușor Dan, PSD și USR le pregătesc momentul de AUR.
Mirel CUREA, Ev. Zilei
