Singurele producții cinematografice în care mai vezi fluturînd cîte un steag național sînt cele americane. Ce-i drept, din ce în ce mai rar. Pînă mai ieri, SUA rămăsese singura țară occidentală care își mai promova explicit identitatea națională. Poate că și briții, însă numai la momente festive cum a fost jubileul Coanei Mari sau pe cîte o capotă de Mini condus de cutare personaj secundar din seria Bond.
Or, nu e chiar deloc de mirare că azi în SUA cancel culture a pus ochii pînă și pe statuile „proprietarului rasist de sclavi” George Washington. Identitatea națională e cîh. Ea se eradichează as we speak. Trebuie ștearsă din istoria vizualului operativ. Anulată. Alungată. Pusă la zid. Oprobiului. Și bineînțeles că e doar o coincidență faptul că Rusia sau, culmea!, Israel sînt tot mai insistent trecute la indexul celor cărora le place cam prea mult cînd le flutură steagurile naționale.
Însă merită remarcat și aspectul frumos al acestor vijelioase evoluții globale, reprezentat de mîna amplasată pe corason a Excelenței Sale cînd i se intonează, fără efecte cuantificabile, Deșteaptă-te.
Cît despre briți, e, bineînțeles, numai o altă coincidență faptul că atunci cînd au votat să părăsească UE au fost împinși să facă una ca asta de aliatul lor tradițional, Rusia.*
…* glumă (precizare pentru mîhniți și geostrategi amatori)
