„Atacurile rechinilor (pe plajele din Egipt) sunt DESTUL de rare.” Poftim?! Am crezut că n-am auzit bine. Apoi, adaugă un american coclit: „Să vezi un rechin în apă e o chestie foarte COOL. Nu înseamnă neapărat că o să te atace”…
Ceva, clar, nu-i în regulă cu mine. Pentru că nu înțeleg și pace de ce ți-ai asuma INUTIL niște riscuri. Înțeleg că, în prezent, cazurile de covid în România sunt DESTUL de rare. Asta înseamnă că îți poți asuma riscul rezonabil de a merge în piață sau pe stradă fără mască, mai ales când ești vaccinat cu schema completă. Dar, să faci baie cu rechinii?!
Oricine, când pleacă undeva, își asumă evident niște riscuri. Eu de exemplu, voi pleca în concediu cu mașina, prin țară. Îmi asum deci riscul să mă întâlnesc cu tot felul de demenți pe șosele. Acceptabil, după bunul simț – nu și lipsit de periculozitate. Dar dacă plec să fac alpinism, ȘTIU că sute, mii de oameni, au căzut fatal de pe munte. Dacă mă cocoț pe ghețari în luna iulie, ar trebui să știu – nu trebuie nimeni să-mi pună în vedere la poale – că s-ar putea ca gheața să plece cu mine. Dacă mă plimb pe creste prin ploaie, ar trebui să știu că s-ar putea să mă trăznească. Dacă fac rafting, s-ar putea să mă înec, ca foarte mulți alții. Și dacă îmi fac concediul în Columbia sau Brazilia, ar trebui să fiu conștient că aș putea fi tâlhărit sau chiar împușcat. Dacă merg în safari, s-ar putea ca un rinocer să ne răstoarne, cu tot cu mașină. Sunt riscuri și riscuri.
Și totuși: care sunt cele inacceptabile? Unul ar fi – după mintea mea proastă – înotul pe plaje unde au mai fost văzuți rechini. Sau balene ucigașe. Nu contează când – acum două luni sau două decenii. E doar părerea mea, unul care nu se urcă pe stânci, nu sare cu parașuta sau cu parapanta, nu merge ca la raliu cu 200 la oră, nu își face concedii prin locuri „exotice” și dubioase.
În rest, despre morți numai de bine.
