Scurt remember: în alți ani dădeai ture nesfârșite cu mașina prin Mamaia, să găsești un loc de parcare, era full tot. Orice petec de iarbă, orice colț de bordură.
Acum zac goale parcările. La fel și magazinele sau terasele din cea mai vibrantă zonă de altădată din stațiune (zona Cazino). Zecile de aparthoteluri și blocuri de locuințe, la care vedeai prosoape de plajă puse la uscat, sunt acum goale în lipsă de turiști. Traficul de mașini e unul de o după-amiază de septembrie, sfârșit de sezon. Iar noi suntem în mijlocul verii, în perioada concediilor, cu școlile încheiate și toate examenele copiilor terminate.
În tot acest timp, cozile de mașini la granița cu Bulgaria cresc de la o zi la alta. Oamenii pleacă la vecinii bulgari, în Grecia, în Turcia în ciuda codurilor roșii de caniculă anunțate, a incendiilor și a altor grozăvii care se întâmplă vara în astfel de destinații de vacanță. Nu e vorba că românii nu ar vrea litoralul românesc din snobism, sau că nu ar fi patrioți (asta au avut grijă s-o trâmbițeze cu vârf și îndesat în campaniile electorale recente).
Este doar lehamitea de bătaia de joc a turismului românesc. De slaba promovare, de mizeria de pretutindeni, de serviciile proaste, de tarifele nesimțite, de lipsa de atracții turistice si de moduri de a petrece timpul liber, de facilități pentru familiile cu copii.
În afară de câteva unități de cazare aliniate la standardele așteptate, dar care practică tarife de Saint Tropez, toate celelalte sunt gândite pe japcă, în așa fel încât să iasă maxim profit cu minimă investiție. Strategie care poate funcționează pe moment, când unii iau banii și ceilalți jură ca nu mai calcă pe acolo. Dar pe termen lung? Pe termen lung, unii își închid prăvăliile și se plâng că afacerile în turism nu merg, ceilalți aleg alte destinații de vacanță din afara țării.
Și măcar de-ar fi vorba doar despre unitățile de cazare. Dar nici oferta turistică în afara hotelului nu este prea generoasă. Unde să te duci? Ce să faci?
Târâi de bagaj pe plaja lărgită absolut stupid, ca să ajungi la mal și să te jupoaie de bani pe șezlonguri. Te duci să ceri o bere la beach bar și plata cu cardul nu este posibilă. Mergi să mănânci pe promenadă și te taxează la notă nu doar pentru ardeiul și smântâna de la ciorba de burtă dar pentru fiecare felie de pâine cerută suplimentar.
Te duci la Aqua Magic, dar îți lăcrimează ochii de la clorul din piscină, îți sângerează urechile de la muzica tare iar felia de pizza la „împinge tava” e cât aia de la Fontana di Trevi din Roma.
Mergi la Delfinariu cu copiii, dar îl găsești încremenit în timp, ca acu’ 30 ani când erai tu copil, iar Acvariul din Constanța închis pe perioadă nedeterminată.
Și uite așa, ajung turiștii, îmbrăcați sumar ca de plajă, în mallurile din Constanța, hoinărind aiurea (măcar la aer condiționat) și bifând pe Instagram că sunt la mare.
Nu, nu avem turism pe litoral. Nici de vară, nici de weekend, nici măcar festivalier (cu eliminarea Neversea de pe hartă). Și da, cozile spre bulgari, greci, turci cresc, în lipsa de opțiuni.
Atât s-a putut (vrut).
