(Text lung. De citit cu răbdare. Pamflet. Personaje imaginare. Orice legătura cu realitatea e aberantă. Inspirată de o poză de grup.)
Scenă: Tamis. Oraș vechi, port liber..tin de curând, de prin 2020. Puntea bricului. La prânz. Căldură. Mare. Alai de militari, eveniment. Rebotezarea bricului: Ambasador al României Sustenabile. Pe scurt, ARS.
Personaje:
El, Micky Cejeceu, costum cu doua numere mai mari dinainte să-l pună ea la slăbit, și cu douăj de ani mai vechi decât momentul în care a ieșit de pe linia cusătoriei de la APACA, acolo unde doamnele nu vor bani, nu vor valută, vor ca…dar asta e pentru altădată, pantofiori cu cioc, șosetuțe invizibile din cauza tivului exagerat de lung dar probabil albe, glezne nici atât.
Ea, Anuța Vatabani, cu accent pe al treilea a, gleznele sclipind, miile de euro din haine radiază în soarele cald de iunie al Tamis-ului. Tamis e străin pentru ea. A venit în Tamis când el…a acceptat într-un final să răspundă la ordine și a numit-o-n ARD-ului, o-en-ge de viță nobilă. Ruj Mat, taior alb în ton cu marinăria și părul bălai, pe umeri pletele-i curg râu, vorba talismanului.
Alte personaje: Ungu’, ministru sau ceva pe-acolo.
Acțiune:
El, fâstâcit, îngaimă de pe punte, în timp ce ea urcă tacticos scările: mbunaziua, mdomnita, msărutmanușițele mneavoastră de mdomniță proțăpită!
Ea: Am recepționat exprimarea dorinței excelenței voastre de a îmi atinge cu buzele pielea catifelată, ceea ce vă doresc și dumneavoastră. Apoi șoptit, către el, ușor încruntată și nedumerită: Micky, sunt eu, ce naiba…ne-am văzut acu’ 15 minute. Ce te-a apucat?!
El: iertare, iertare, e de la căldura…msărumana, Șefa!
Ea: așa, vezi că știi?! Hai, întinde mâna aia flască, nu ajuți o doamnă, nepoliticosule?!
Micki Cejeceu: doar mștii că pe punte eu trebuie să fiu șeful tău, hai, urcă mai repede că mă-ncing în msacou. Către Ungu’: Mvai, domnule ministru, mdar sunt mprofund mpătruns…
Ungu’: Hai, mai lasă pătrunderile și du la eu la făcut poze, nu te mai linguși atâta, ai puțin colon vertebral, ce mama naibii? Ia zi, ai avut grijă la Anuța mea?
Micky Cejeceu, privind în pământ, cu mâinile împreunate în față: Mda, permiteți să mvă anunț că Anuța are tot ce-i vrea minimioara, jucăriile mele sunt și ale ei…am pus fraierii la plată…cate 15 leușteni de cap de fraier furajat pe an, doar pentru Anuța noastră!
Anuța Vatabani : Hai, Micky, iar exagerezi, ți-am spus că nu-mi ajung, păi cum vrei tu să te dezvolt și sustenabil pe deasupra cu doar 15 lei/an? Ungu’, în 4 ani ajung la sapă de lemn cu molâu’ asta!
Ungu’, vizibil iritat: Noastră? Îndrăzneala tău mult, multe prea mare! Anuța e a mea! Se îndepărtează grăbit.
Micky și Anuța, merg spre vârful ARS-ului. I se spune prova, da’ nu se încurcă ei în detalii d-astea. Dialog în taină, după fotografia de grup:
Anuța: Îți mulțumesc, Micky dragă, m-ai lăsat să pozez în centru, așa de mult îmi doream să mă dau pe rețele cu poza asta…era și Ungu’ acolo, și-așa vine rar în Tamis, uite ce frumos ne șade!
Micky, umil: Măi, Anuța, mți-am promis că te mlas pe tine și uite, m-am ținut de cuvânt. Chiar m-am uitat cu privirea aia a mea pierdută-n gol…să nu te eclipsez.
Anuța: Mda, puteai totuși să fii chiar la margine sau deloc la cum ai luat privirea aia de milog, parcă te uitai în gropi neterminate ca Pablo Escobar in piscină. Da’ na, deocamdată tu Cejeceu și eu Vatabani, așa că…hai, mai bine scoate-mă la masă. Da’ să știi că plăteșți tu, că mie nici de-un covrig nu-mi rămâne din toată sustenabilitatea mamii ei de viață, că mă pui colac peste pupăză și la muncă! Pai tu crezi că e ușor să pozezi așa, cu degetu’ ridicat să arăți către ceva? Crezi? Nu, Micky, dragule, nu! Uite la Ionel Rusnacu’, și-a rupt o falangă de la atâta arătat. Așa vrei să ajung? Să-mi bag falanga-n ghips?
Micky: Mnuu, Anuța, uite îți promit că nici la supliciul ăsta mnu te mai supun, hai, spune-mi, ce poftă ai?
Anuța: Am poftă de… am poftă de ceva din mare, Micky, dragule, du-mă să-mbuc un crevete!
Micky Cejeceu și Anuța Vatabani, cu accent pe al treilea a se retrag, discret, pe o terasă a vechiului Tamis, depănând amintiri la fel de sustenabile că bricu’, îmbucă pe-ndelete…creveți saganaki.
Gândul bucătarului:
Creveții saganaki nu-s de prea mult timp în ființă, grecii s-au gândit la ei și i-au imaginat abia prin anii 1960. De-atunci până acu’, au devenit cumva tradiționali, încă de la primul crevete fiert în roșii și până la toate tavernele care-l servesc aperitiv sau, cățărat pe niște paste greceșți sau chiar pe-un piure de cartofi. Nu-i ea tradiție veche, da’ e delicioasă! Portul Pireu poartă vina pentru creveții ăștia, da’ dacă stai să-o iei la puricat, pe dedesubt au tot tradiționalele roșii cu telemea ca la noi prin Carpați.
Numai că grecii, inventivi din fire, trecând prin Tamis și văzând minunăția ce și-au zis? Și-au zis: hai să punem minunea asta la fiert, hai să punem și-un crevete doi deasupra și s-o-nfigem și-n cuptor. Și-uite-așa, au apărut pe lume saganakiii, așa cum îi știm azi. Explozie de umami și dulceață, cu suficient ulei de măsline cât să hrănească juma’ de batalion, creveții saganaki umplu gura și gura n-are cum să aibă nimic dar absolut nimic împotrivă! Și dac-ar avea, n-ar ști ce pierde.
Anuța și Micky o să fie în extaz!
Ingrediente:
– Roșii de vară, d-astea bune, dulci ca buzele lu’ Anuța. Dacă nu-i vară, merge și cu niște roșii bune din conservă, nu pasate, bucăți sau întregi și apoi tăiate.
– Un ardei verde sau roșu tăiat cubulețe;
– O ceapă medie tăiată tot cuburi și ea;
– Doi căței de usturoi, tăiați fin.
– Ulei de măsline, să fie;
– Creveți: cam 4-5 bucăți mici la porție. Unii îi preferă întregi, da’ e mai practic să fie decorticați ca să nu-și înmoaie Micky și Anuța degetele în minunăția de sos ca să scoată carapacea crevetelui.
– Brânză Feta. Au schimbat grecii telemeaua pe feta…
– Niște oregano. Sau pătrunjel. Amândouă merg.
Cum se fac:
– Tigaia se încinge. Bine. Se toarnă uleiul de măsline, se încinge puțîn, se adaugă ceapa un minut sau două, cât să se înmoaie. Apoi se adaugă usturoiul, tot cam un minut-două, apoi ardeii, un minut sau două și ei, apoi roșiile. Sare, piper, să prindă gust. Merge și puțin vin alb. Foarte puțin.
– Se lasă să scadă sosul cam 6-7 minute la foc mediu apoi se adaugă creveții.
– Se sfărâmă bucata de feta în tigaie, se lasă cam 2-3 minute, până începe să se topească.
– Creveții se lasă în tigaie doar cât să se facă roz, roz ca…nu, nu mai spun de Anuța că se supară Micky Cejeceu pe mine. Iar.
– Încălzește cuptorul la 180 de grade. Bine, trebuia să faci asta de la început, dar eu acum mi-am adus aminte să îți spun. Vezi, dacă nu citești dinainte toată rețeta, acu’ aștepți puțin să se încingă. Nu-i nimic, în timpul ăsta creveții lasă gust roșiilor.
– Introduceți tigaia în cuptor, doar pentru 10 minute, cât să se rumenească puțin feta și să-și lase gust prin topire în tigaie, dar nu cât să dispară cu totul ca banii de sustenabilitate ai lu’Anuța de la Micky Cejeceu.
– După alea 10 minute de cuptor, lăsați minunăția cu parfum de Pireu să vă inunde bucătăria și nările, duceți repede tigaia la masa, așa fierbinte cum e și înfruptați-vă din minunăția asta.
Micky Cejeceu și Anuța Vatabani cu accent pe al treilea a pleacă agale, satisfăcuți, înspre viitorul dezvoltării durabile a frecării de mentă și a limbii de lemn, lemn că lingura lu’ mamaia.
Micky tace,
Micky face,
Anuța se cam preface.
