Mă uit la Komnisky Method, la sfatul prietenului Marian, un om rafinat și cu gust.Am făcut-o cu reticență, dar m-a cucerit.
Întâi, e vorba de farmecul bătrâneții, dar mai ales de grația ei. N-aș fi crezut. Apoi, de viața celor cu bani din America, dar inteligenți și rasați – asta dă o nouă dimensiune primului punct. Unii nu vor înțelege. Apoi, strălucirea și efervescența scriiturii epidoadelor – de fapt asta era prima. Ceva gen Larry David, Curb your enthusiasm. Very jewish.
Apoi – chiar apoi – jocul actorilor. Multe cameo savuroase – remember Jay Leno? Dar Ann Margaret, superba parteneră a lui Elvis?! E superbă și la 1000 de ani, cât are acum.Pe puștiul rebel care a produs UN film, care a luat jde mii de Oscaruri, îl mai știți? Michael Douglas. La 75 de ani. Zbor deasupra unui cuib de cuci. Pentru Kominsky a luat deja un Golden Globe. Dar starul adevărat e Alan Arkin. 85 la data filmărilor. Și el Oscar, pentru Little Miss Sunshine. El mi se pare adevărata stea. Fabulos de acid și coroxiv.Enjoy. E pe Netflix. Lecție (comic-amară) de viață.
Aș mai adăuga, cu acordul autoarei – față de postarea de pe facebook – doar comentariul pertinent, ca o completare, lăsat de doamna Carmen Paraschivescu: „Cred că a ieșit așa de bine pentru că și-au dat seama că nu au ce pierde dacă sînt cu adevărat ei. După o viață în care au jucat roluri pentru bani, acum S-AU jucat pentru a se distra. Probabil nu îi mai cheamă nimeni să joace în filme și s-au mobilizat ei în sensul ăsta, ceea ce a dus la rezultatul ăsta. Pe lîngă ce ai zis despre asumarea vîrstei și restul, care dau calitate persoanelor și personajelor, mi-a plăcut cît de frumos și tăcut au făcut un manifest de acceptare a diferențelor dintre oameni. Ești slab, gras, ai coadă, ești asiatic, te îmbraci prost, ești tînăr, bătrîn… nu contează, ești respectat pentru ceea ce ești. Și mi-a mai plăcut mult genul de prietenie atît de intimă încît să fii sarcastic cu celălalt și ăla să se amuze de ideea în sine, nu s-o ia personal”.
