Stați, nu intrați în panică. Nu e vorba de covid, care a binevoit să ne dea o pauză de respiro și să scadă rata de infectare și gradul de ocupare al ATI-urilor.
Mă refer la nebunia cumpărăturilor, care îl posedă pe român în preajma sărbătorilor. Poate că suntem toți obosiți și sătui de toată avalanșa de nenorociri pe care le-am trăit de-a lungul anului, de restricții, de griji și probleme adunate cu sacul și în acest an, cert este că de cum iese de la naftalină prin magazine și radiouri Mariah și al său „All I want from Christmas is you”, românul începe maratonul pregătirilor de Crăciun.
Știe bine ce vrea. O masă îmbelșugată, care va doborî și cel mai rezistent ficat și cadouri pentru toată lumea.
Mâncare cât mai multă. Să fie!
Au trecut mai bine de 30 ani de la vremurile triste, în care goana după mâncare era de fapt o luptă pentru supraviețuire, dar unele lucruri rămân ca o amprentă imposibil de șters în viața românului.
Deși acum găsești absolut tot ce vrei, oriunde și la orice oră, omul știe o treabă. Ce-i în mână nu-i minciună! Ai nevoie de un bax de ulei, chiar dacă faci doar o friptură și o maioneză la salata boeuf? Categoric da. Să fie! Nu contează că magazinele se redeschid pe 26 și la o adică poți să te aprovizionezi din nou. Nu contează nici măcar că nu ai unde să depozitezi baxul în apartamentul tău confort 3, fără debara și balcon. Să fie! Nu contează nici că familia ta este compusă din trei membri și că tot uleiul ăla acoperă necesarul pe un an de zile. Să fie!
La carne și produse preparate, smintirea capătă dimensiuni de neimaginat. Ție ți-a zis medicul de familie că ești razna cu nivelul colesterolului, nevastă-ta este la o nouă cură de slăbire iar fiică-ta e în tendințe și a devenit vegană. Toată logica îți spune că nu ai de ce să îndeși un porc în frigider, să iei zece metri de cârnați și fleici cât să saturi tot cartierul. Dar zbuciumul tău interior se va concluziona cu același „să fie”! Pentru că, nu-i așa vin, după caz, copiii, nepoții, finii, nașii în vizită și o dispepsie sau o colică biliară sunt mai frumoase când le petreci cu cei dragi!
O masă copioasă trebuie stropită din abundență și cu ceva băutură, așa că dacă nu ai neamuri la țară la care te-ai abonat la vin încă de prin septembrie când era tulburel, atunci umpli coșul de la supermarket. Bere, vin, șampanie, coniacuri fine nimic nu trebuie să-ți lipsească.
Sunt zile libere și rost de petrecut mai mult timp cu familia. Trebuie să reziști cumva, nu?
Cadouri în neștire pentru prieteni și dușmani
Fii-tu este în pragul corigenței la matematică, pe fii-ta ai prins-o fumând în baie. Ți-ai jurat că anul ăsta Moșul nu mai vine la ei. Dar pe măsură ce te îndrepți spre seara de Ajun și sub hipnoza reclamelor care îți invadează casa prin televizor și internet, parcă te îndulcești și uiți că-s pedepsiți.
Așa că fără primă de Crăciun (că deh,an pandemic, probleme financiare în firmă), fără salariu luat la timp, fără alte surse de venit căzute miraculos din cer, te rupi în figuri și dai iama în mall-uri și în online. Carpe diem! Ce dacă în ianuarie vin impozitele și facturile majorate la întreținere… La dracu cu ele! Copiii tăi trebuie să aibă ultimul model de iPhone, luat în rate pentru cinci ani de acu’ încolo.
Până la urmă cumperi pentru ai tăi și dacă gluma se îngroașă în ianuarie, există amaneturi.
Dar lucrurile nu se opresc aici. Copleșit de mesajele motivaționale cu „de Crăciun fii mai bun”, intri în capcana lui Secret Santa, organizat la petrecerile de sfârșit de an la locul de muncă și începi căutarea obsesiv-compulsivă de cadouri pentru toți ăia care în restul anului nu înseamnă nimic pentru tine. Colegul de muncă care te-a mâncat de cur tot anul va primi chestia aia pe care și-o dorește, împachetată frumos cu fundiță și asezonată cu urări de binețe luate de pe net care încep cu „fie ca..”.
Șeful tău despotic care te face în fiecare seară înainte de culcare să îți redactezi imaginar demisia, însoțită de cele mai mai bune gânduri „de bine” va primi un coș-cadou atent selectat, prin care îți exprimi recunoștința că, pur și simplu, există în viața ta.
Tone de ipocrizie și falsă galantonie împachetate cu fundă roșie, mărinimie, sclipici cu pupici cu termen de valabilitate până pe 3 ianuarie, când te întorci la muncă.
Ce-ar fi ca anul ăsta Crăciunul să fie despre chibzuință, rațiune și sinceritate? Ce-ar fi ca anul ăsta, în care am fost greu încercați în atâtea feluri, să încercăm să privim Crăciunul altfel? Ce ar fi ca anul ăsta să ne deschidem mai larg sufletele și nu portofelele?