𝟏𝟏 𝐢𝐚𝐧𝐮𝐚𝐫𝐢𝐞 – 𝐃𝐫𝐞𝐩𝐭𝐮𝐥 𝐥𝐚 𝐯𝐨𝐭 𝐩𝐞𝐧𝐭𝐫𝐮 𝐟𝐞𝐦𝐞𝐢. 𝐏𝐫𝐢𝐦𝐢𝐢 𝐩𝐚𝐬̗𝐢

În primele decade ale secolului XX, 𝐝𝐫𝐞𝐩𝐭𝐮𝐥 𝐥𝐚 𝐯𝐨𝐭 era unul inaccesibil femeilor din Europa. Finlanda a spart gheața în 1907, urmată de Norvegia (1913) și Marea Britanie (1918), iar Germania, Polonia, Austria și Olanda au făcut și ele acest pas în 1920. În România, Legea din 1925 privind unificarea administrativă a prevăzut cooptarea femeilor în consiliile comunale, iar în 1929, femeile au obținut dreptul de vot în alegerile locale. Au putut să meargă pentru întâia dată la urne la alegerile din 5 februarie 1930.

Pe 𝟏𝟏 𝐢𝐚𝐧𝐮𝐚𝐫𝐢𝐞 𝟏𝟗𝟑𝟎, 𝐏𝐫𝐞𝐟𝐞𝐜𝐭𝐮𝐫𝐚 𝐣𝐮𝐝𝐞𝐭̗𝐮𝐥𝐮𝐢 𝐂𝐨𝐧𝐬𝐭𝐚𝐧𝐭̗𝐚 a afișat ordonanța Președinției Consiliului de Miniștri privind organizarea alegerilor județene și în care se menționau următoarele:

„Au drept la vot toți alegătorii bărbați și femei înscriși pe noile liste electorale… Votarea va începe la 8, până la 17.00 cu întrerupere de două ore în timpul mesei… Se poate prelungi până la ora 22.00…”. Nu toate femeile Constanței puteau vota, ci doar cele cu un anumit statut, cu studii și plătitoare de cens, înscrise deja pe listele de votanți, aspecte ce făceau ca dreptul la vot să fie parțial accesibil. Era totuși o victorie. Aflăm din ziarul Dacia următoarele date: „După ultima statistică a Primăriei municipiului, rezultă că în cursul anului 1929, pentru alegerile la comună (n.n. – comuna urbană Constanța), s-au înscris 7856 votanți și votante. La Cameră și Senat numărul total se citează la 7111”. Dreptul femeilor la vot era însă contestat de mulți bărbați.

Tot pe 𝟏𝟏 𝐢𝐚𝐧𝐮𝐚𝐫𝐢𝐞 𝟏𝟗𝟑𝟎, în ziarul „Dacia”, apărea articolul 𝑃𝑟𝑖𝑚𝑖𝑖 𝑃𝑎𝑠̗𝑖, semnat de avocat Emilia Armașu, în care erau consemnate detalii privind atmosfera dinaintea alegerilor:

„𝐼̂𝑛 𝑎𝑙𝑒𝑔𝑒𝑟𝑖𝑙𝑒 𝑐𝑜𝑚𝑢𝑛𝑎𝑙𝑒 𝑠̗𝑖 𝑗𝑢𝑑𝑒𝑡̗𝑒𝑛𝑒 𝑐𝑒 𝑣𝑜𝑟 𝑎𝑣𝑒𝑎 𝑙𝑜𝑐 𝑖̂𝑛 𝑐𝑢𝑟𝑎̂𝑛𝑑 𝑣𝑜𝑟 𝑝𝑎𝑟𝑡𝑖𝑐𝑖𝑝𝑎 𝑠̗𝑖 𝑓𝑒𝑚𝑒𝑖𝑙𝑒. 𝑃𝑒𝑛𝑡𝑟𝑢 𝑝𝑟𝑖𝑚𝑎 𝑑𝑎𝑡𝑎̆ 𝑓𝑒𝑚𝑒𝑖𝑙𝑒 𝑑𝑖𝑛 𝑅𝑜𝑚𝑎̂𝑛𝑖𝑎 𝑣𝑜𝑟 𝑣𝑜𝑡𝑎… 𝐸 𝑢𝑛 𝑚𝑜𝑚𝑒𝑛𝑡 𝑠𝑜𝑙𝑒𝑚𝑛 𝑠̗𝑖 𝑝𝑙𝑖𝑛 𝑑𝑒 𝑟𝑎̆𝑠𝑝𝑢𝑛𝑑𝑒𝑟𝑒, 𝑐𝑎̆𝑐𝑖 𝑔𝑟𝑒𝑠̗𝑒𝑙𝑖𝑙𝑒 𝑐𝑒 𝑙𝑒 𝑣𝑜𝑚 𝑓𝑎𝑐𝑒 𝑛𝑒 𝑣𝑜𝑟 𝑎𝑡𝑖𝑛𝑔𝑒 𝑑𝑒𝑚𝑛𝑖𝑡𝑎𝑡𝑒𝑎 𝑛𝑜𝑎𝑠𝑡𝑟𝑎̆, 𝑛𝑒 𝑣𝑜𝑟 𝑝𝑢𝑛𝑒 𝑖̂𝑛𝑡𝑟-𝑜 𝑙𝑢𝑚𝑖𝑛𝑎̆ 𝑝𝑟𝑜𝑎𝑠𝑡𝑎̆ 𝑓𝑎𝑡̗𝑎̆ 𝑑𝑒 𝑓𝑒𝑚𝑒𝑖𝑙𝑒 𝑑𝑖𝑛 𝑠𝑡𝑟𝑎̆𝑖𝑛𝑎̆𝑡𝑎𝑡𝑒 𝑐𝑎𝑟𝑒 𝑠𝑢𝑛𝑡 𝑚𝑎𝑖 𝑏𝑖𝑛𝑒 𝑝𝑟𝑒𝑔𝑎̆𝑡𝑖𝑡𝑒 𝑝𝑒𝑛𝑡𝑟𝑢 𝑣𝑖𝑎𝑡̗𝑎 𝑐𝑒𝑡𝑎̆𝑡̗𝑒𝑛𝑒𝑎𝑠𝑐𝑎̆. 𝐴𝑣𝑒𝑚 𝑟𝑎̆𝑠𝑝𝑢𝑛𝑑𝑒𝑟𝑒 𝑓𝑎𝑡̗𝑎̆ 𝑑𝑒 𝑔𝑒𝑛𝑒𝑟𝑎𝑡̗𝑖𝑖𝑙𝑒 𝑣𝑖𝑖𝑡𝑜𝑎𝑟𝑒 𝑑𝑒 𝑓𝑒𝑚𝑒𝑖, 𝑑𝑒 𝑐𝑜𝑝𝑖𝑖𝑖 𝑛𝑜𝑠̗𝑡𝑟𝑖 𝑠̗𝑖 𝑓𝑎𝑡̗𝑎̆ 𝑑𝑒 𝑡̗𝑎𝑟𝑎̆. 𝑇𝑜𝑎𝑡𝑎̆ 𝑙𝑢𝑚𝑒𝑎 𝑠𝑒 𝑎𝑠̗𝑡𝑒𝑝𝑡𝑎 𝑐𝑎 𝑜𝑑𝑎𝑡𝑎̆ 𝑐𝑢 𝑎𝑑𝑚𝑖𝑡𝑒𝑟𝑒𝑎 𝑓𝑒𝑚𝑒𝑖𝑙𝑜𝑟 𝑖̂𝑛 𝑣𝑖𝑎𝑡̗𝑎 𝑝𝑜𝑙𝑖𝑡𝑖𝑐𝑎̆ 𝑠𝑎̆ 𝑠𝑒 𝑑𝑒𝑎 𝑙𝑜𝑐 𝑙𝑎 𝑠𝑐𝑒𝑛𝑒 𝑙𝑎𝑚𝑒𝑛𝑡𝑎𝑏𝑖𝑙𝑒 𝑑𝑒 𝑑𝑒𝑧𝑜𝑟𝑑𝑖𝑛𝑒 𝑠̗𝑖 𝑟𝑖𝑑𝑖𝑐𝑜𝑙. 𝑆𝑝𝑟𝑒 𝑑𝑒𝑧𝑎𝑚𝑎̆𝑔𝑖𝑟𝑒𝑎 𝑎𝑚𝑎𝑡𝑜𝑟𝑖𝑙𝑜𝑟, 𝑓𝑒𝑚𝑒𝑖𝑙𝑒 𝑐𝑢 𝑑𝑟𝑒𝑝𝑡 𝑑𝑒 𝑣𝑜𝑡 𝑠-𝑎𝑢 𝑖̂𝑛𝑠𝑐𝑟𝑖𝑠 𝑖̂𝑛 𝑙𝑖𝑛𝑖𝑠̗𝑡𝑒 𝑠̗𝑖 𝑣𝑜𝑟 𝑣𝑜𝑡𝑎 𝑙𝑎 𝑓𝑒𝑙. 𝐶𝑒𝑙𝑜𝑟 𝑐𝑒 𝑛𝑒-𝑎𝑢 𝑐𝑢𝑛𝑜𝑠𝑐𝑢𝑡 𝑝𝑟𝑒𝑎 𝑝𝑢𝑡̗𝑖𝑛 𝑙𝑒 𝑠𝑝𝑢𝑛𝑒𝑚 𝑐𝑎̆ 𝑠𝑢𝑛𝑡𝑒𝑚 𝑑𝑒𝑝𝑎𝑟𝑡𝑒 𝑑𝑒 𝑎 𝑓𝑢𝑟𝑛𝑖𝑧𝑎 𝑚𝑎𝑡𝑒𝑟𝑖𝑎𝑙 𝑟𝑒𝑣𝑖𝑠𝑡𝑒𝑙𝑜𝑟 𝑢𝑚𝑜𝑟𝑖𝑠𝑡𝑖𝑐𝑒, 𝑐𝑎̆ 𝑣𝑜𝑚 𝑝𝑎̆𝑠̗𝑖 𝑝𝑟𝑎𝑔𝑢𝑙 𝑙𝑜𝑐𝑎𝑙𝑢𝑙𝑢𝑖 𝑑𝑒 𝑣𝑜𝑡 𝑐𝑜𝑛𝑣𝑖𝑛𝑠𝑒 𝑑𝑒 𝑟𝑜𝑙𝑢𝑙 𝑛𝑜𝑠𝑡𝑟𝑢 𝑢𝑡𝑖𝑙 𝑠̗𝑖 𝑐𝑎̆ 𝑝𝑟𝑖𝑛 𝑎𝑡𝑖𝑡𝑢𝑑𝑖𝑛𝑒𝑎 𝑛𝑜𝑎𝑠𝑡𝑟𝑎̆ 𝑑𝑒𝑚𝑛𝑎̆ 𝑠̗𝑖 ℎ𝑜𝑡𝑎̆𝑟𝑎̂𝑡𝑎̆ 𝑠𝑒 𝑣𝑎 𝑠𝑐ℎ𝑖𝑚𝑏𝑎 𝑖̂𝑛 𝑏𝑖𝑛𝑒 𝑚𝑒𝑛𝑡𝑎𝑙𝑖𝑡𝑎𝑡𝑒𝑎 𝑎𝑙𝑒𝑔𝑒𝑟𝑖𝑙𝑜𝑟. 𝑇𝑜𝑡𝑢𝑠̗𝑖… 𝑙𝑎 𝑢𝑛𝑒𝑙𝑒 𝑎𝑙𝑒𝑔𝑎̆𝑡𝑜𝑎𝑟𝑒 𝑠𝑒 𝑜𝑏𝑠𝑒𝑟𝑣𝑎̆ 𝑜 𝑜𝑎𝑟𝑒𝑐𝑎𝑟𝑒 𝑡𝑖𝑚𝑖𝑑𝑖𝑡𝑎𝑡𝑒, 𝑠𝑡𝑎𝑢 𝑙𝑎 𝑖̂𝑛𝑑𝑜𝑖𝑎𝑙𝑎̆ 𝑑𝑎𝑐𝑎̆ 𝑠𝑎̆ 𝑠𝑒 𝑖̂𝑛𝑠𝑐𝑟𝑖𝑒 𝑖̂𝑛𝑡𝑟-𝑢𝑛 𝑝𝑎𝑟𝑡𝑖𝑑 𝑝𝑜𝑙𝑖𝑡𝑖𝑐 𝑠𝑎𝑢 𝑛𝑢, 𝑑𝑎𝑐𝑎̆ 𝑠𝑎̆ 𝑝𝑎𝑟𝑡𝑖𝑐𝑖𝑝𝑒 𝑎𝑐𝑢𝑚 𝑙𝑎 𝑎𝑙𝑒𝑔𝑒𝑟𝑖 𝑠𝑎𝑢 𝑠𝑎̆ 𝑎𝑠̗𝑡𝑒𝑝𝑡𝑒 𝑜 𝑎𝑙𝑡𝑎̆ 𝑠𝑒𝑠𝑖𝑢𝑛𝑒. 𝐴𝑐𝑒𝑎𝑠𝑡𝑎 𝑙𝑒 𝑜𝑛𝑜𝑟𝑒𝑎𝑧𝑎̆, 𝑐𝑎̆𝑐𝑖 𝑒𝑙𝑒 𝑑𝑜𝑣𝑒𝑑𝑒𝑠𝑐 𝑐𝑎̆ 𝑐ℎ𝑖𝑏𝑧𝑢𝑖𝑒𝑠𝑐 𝑖̂𝑛𝑎𝑖𝑛𝑡𝑒 𝑑𝑒 𝑎 𝑓𝑎𝑐𝑒 𝑝𝑟𝑖𝑚𝑖𝑖 𝑝𝑎𝑠̗𝑖”.

Alegerile din 1930 au reprezentat un pas important pentru femeile orașului Constanța. În 1938, noua Constituție a României avea să ofere dreptul la vot tuturor femeilor care împliniseră 30 de ani. Acesta a fost un pas înainte, iar aceste exemple ne arată cât de dificil a fost drumul către obținerea unui drept pe care, astăzi, nu îl prețuim întotdeauna așa cum se cuvine.