Ilie Bolojan:
„Eu voi susţine că, dacă beneficiezi în ţara noastră de o pregătire medicală pe toată durata parcursului, studii făcute la buget, rezidenţiat plătit de statul român, ai o obligaţie faţă de ţara asta şi cel puţin câţiva ani de zile, doi, trei, patru, cinci ani de zile trebuie să lucrezi undeva în România.”
Nu ar fi prima prostie pe care o susține. Chestia este că art. 2 din Constituție susține altceva, cum ar fi că „Învățământul de stat este gratuit”. Fiind gratuit, nu poate fi condiționat în niciun fel, pentru că nu naște niciun fel de obligații. Dacă ar naște, nu s-ar mai chema gratuit. Dacă se gândesc tefeliștii lui că pot condiționa efectuarea rezidențiatului, să se întoarcă la ONG-uri și să mai învețe carte.
Mai am încă o veste tristă. Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene garantează că „Orice cetățean al Uniunii are dreptul de circulație și de ședere liberă pe teritoriul statelor membre”.
Dar nu s-au terminat veștile proaste. Dacă se gândesc să-i agațe pe rezidenții fără resurse financiare cu contracte-bursă, pe care să le achite în caz că părăsesc sistemul medical românesc după absolvirea rezidențiatului, e iar țeapă. Spitalele și primăriile din țările UE dezvoltate le vor plăti foarte bucuroși despăgubirile datorate prin contract.
Așadar. Așadar, nu prostia asta ceaușistă este soluția, ci asigurarea unor condiții în măsură să-i determine pe tinerii medici să profeseze la ei acasă.
Mirel CUREA
