Se va vorbi multă vreme despre eșecul lui Călin Georgescu în cursa pentru președinția României. Eșec singular – al lui, nu și al mișcării pe care nu el a creat-o, doar a scos-o la suprafață. Se va vorbi și despre motivele pentru care am ajuns aici, ca nație euopeană și „civilizată”. Cu jumătate de gură. Eu am ales să vorbesc despre motivele despre care nu prea se vorbește. Din diverse motive.
Dincolo de presația cvasi-lamentabilă a clasei politice, din ultimii 35 de ani, mai sunt și alte motive latente, pentru care o pătură consistentă de populație a ales să voteze un extremist legionar, antisemit, antioccidental și cu simpatii sovietice.
Ultimele două caracteristici – proiectate asupra susținătorilor săi – le voi analiza altă dată. Voi vorbi de primele două, adevărații elefanți din cameră.
- O bună parte dintre români a avut și are simpatii legionare (atenție, nu aderare la mișcare!) dintotdeauna. Unii au avut câte un bunic sau străbunic legionar, mai ales prin Dobrogea. Înainte de 89, bătrânii șușoteau prin parcuri despre isprăvile Căpitanului și despre cât de mult îl admirau. Și cât de nostalgici sunt pentru vremurile alea. Și cât de ai dracului au fost comuniștii cu ei, aduși în România de către evrei, firește.
Acum, bătrânii de azi (care aveau vreo 30-35 de ani la revoluție, nota bene) vorbesc cu însuflețire despre asta. Călin Georgescu i-a făcut să vorbească mai tare și cu mândrie pe subiect, fără să se mai ferească. Cei care mai au totuși o jenă pentru simpatiile lor, vorbesc despre diferența celor două Legiuni, cea a lui Zelea Codreanu (bună) și cea condusă de Horia Sima (rea). Care este.
2. A existat dintotdeauna un filon naționalist-mistic-antisemit, pe meleagurile noastre. L-am simțit și eu, deși cei mai mulți se feresc să se exprime astfel, în fața mea, din motive evidente. Mereu a fost nevoie de un țap ispășitor, pentru nerealizări și eșecuri. Străinul se mișcă mai „fâșneț”, a fost lăsat să se desfășoare, n-a fost pus la timp „cu botul pe labe”. Țiganii n-au fost destul, ca țapi ispășitori. Sigur că, după 90, peisajul exploatatorilor și profitorilor, care sug sângele poporului, a devenit mai pestriț: au venit în România tot felul de străini, care ne-au furat bogățiile, ne-au spoliat, ne-au luat locurile de muncă… Nu că pe-astea le-am dori, cine știe ce. La rândul nostru, suntem străini, în străinătate, când muncim pe-afară. Ce zic spaniolii, italienii, britanicii, despre noi, acolo?
De ce se vorbește în șoaptă despre aceste două motive, pentru care Călin Georgescu a mobilizat așa de mulți votanți și simpatizanți? De rușine? Poate. E mai ușor să se dea vina – pe bună dreptate – pe clasa politică lamentabilă, în care n-a fost loc niciodată pentru meritocrație. Și pe unele reguli tâmpite și absurde ale occidentului (Uniunii Europene), care ne-au pervertit până și sistemul justiție (dacă nu cumva era deja pervertit). Și pe americani, dacă e nevoie. Și pe ucraineni – sunt la îndemână.
Despre admirația ciudată și contra naturii pentru Rusia, mai ales din partea celor cu simpatii legionare, poate altă dată. Ciudat, foarte ciudat.
