30.4 C
Constanța
luni, 17 iunie 2024

Eurovision Horror Song Contest Show

spot_img

Trebuie citit

Acum, că au trecut glumele proaste – dar prea binemeritate – despre mizeria numită Eurovision, ar trebui să ne aplecăm mai atent asupra fenomenului și celor întâmplate, nu numai nouă.

În primul rând, Eurovision ESTE o mizerie – dacă n-a fost așa, dintotdeauna. Iar muzical, n-a fost dintotdeauna. Există undeva pe youtube un montaj interminabil, cu toate piesele care-au câștigat de-a lungul timpului. Și sunt ceva piese reușite pe la începuturi, chiar celebre unele. Apoi, pe undeva filmul s-a rupt (pauză de publicitate, să caut cam când).

Am găsit. Grozăvia s-a petrecut în ’98, când a câștigat prima femeie cu barbă, Dana International din Israel. Piesa a fost OK (nu foarte originală) dar scandalul… Ooo! Religioșii evrei și-au dat foc în piața publică. Și țineți cont că în urmă cu numai zece ani, în ‘88, câștigase Celine Dion… A urmat în 2006 Lordi, o palidă imitație finlandeză a genialilor KISS, cu topoare pe scenă, grotești de-a dreptul. Și iadul a continuat să se deterioreze: Concita Wurst (altă femeie cu barbă, din Austria, țara „prietenă”), Netta (o grăsunică sinistră, tot din Israel, cu o behăială de piesă), în fine Maneskin (un fel de BTS italieni) și Kalush Orchestra din Ucraina, pe motiv de război și solidaritate. Se puseseră și pariuri înainte: oricât de proastă și infectă va fi piesa, tot vor câștiga ai lui Zelensky. Un singur accident în enumerarea asta: Loreen din Suedia, cu una dintre cele mai fabuloase piese din istoria concursului – Euphoria, în 2012.

Ce e greșit aici? Ei bine, grotescul, penibilul, dorința de a epata cu orice preț și politically corectul, cu care a fost dată cu cracii-n sus toată planeta, de câteva decenii. Mai lipsea să câștige și George Floyd, post mortem. În plus. deși votul e dintotdeauna geopolitic și pe încuscriri și rubedenii între popoare (Belgia cu Franța și Danemarca, țările ex-iugoslave între ele, țările baltice, scandinave etc.) s-au trezit anul trecut să-i sancționeze pe ăi mai proști (printre care și România) că și-au „armonizat” votul. Descalificare. Unii s-au retras demn, după asta. Noi nu!

Deci, am stabilit și pentru Bulă din fundul clasei că n-a avut mai niciodată legătură câștigarea concursului cu valoarea intrinsecă a melodiei, nici măcar a interpretării. Atunci, cu ce?! Am văzut: cu CINE trebuie să câștige, ca să aibă potența să organizeze anul următor (Azerbaidjan e pe-aici?) și cu cât de progresist e interpretul/interpreta – gay e deja prea puțin. Cât mai „hipari” posibili (nu vine de la hippie), ușchiți, fugiți de-acasă, loviți de tramvai, sub și multi-genuri, no gen sau alte sexe. Și-aici sărim și noi cu placa pe curent, să facem surfing neo-progresist!

Fiindcă, ce și-a zis TVR – singura televiziune care n-are nevoie de publicitate ca să trăiască, și-ncă bine? Hai să nu se mai zică despre noi că suntem Cimitirul Elefanților (ceea ce sunt) și adăpostul tuturor anchilozaților (ceea ce ÎNCĂ sunt) și să ne aliniem în te-n dinți! Se cer ciudați, dezaxați și melodii de doi bani? Hai să căutăm de-astea, dacă cu Tornero (hit!) al lui Trăistariu n-am reușit să scoatem mai mult de locul 3… nu contează banii – fără număr, oricum nu e primul jaf pe care-l face TVR! 120.000 de euro sunt mizilic…

Și-au găsit. Și în anii trecuți și anul ăsta, fiindcă grădina zoologică e plină, iar gardul e spart și nereparat. Iar la conducerea TVR au pătruns destui „progresiști” și neo-marxiști, din specia celor care se extaziau la zvastica desenată în expoziție la New York (tot pe banii noștri) pe poneiul roz jucărie (remember?!). Horia Moculescuu e învechit, Țeicu e nașpa, Marcel Dragomir a îmbătrânit, iar în privința interpreților – Trăistariu și-a făcut implant, Smiley nu se bagă (că oricum n-are voce) iar Mădălina a băut „vitrion”. Ba văd că nici Marius Moga nu pupă (ciudat, totuși…).

Și tot așa va fi și de acum încolo, în ciuda evidențelor că suntem ciuca bătăilor, râsul curcilor (a se citi norvegienilor și britanicilor) nimeni – cu atât mai puțin vecinii – nu ne iubește și nu ne votează, iar ciudații noștri sunt chiar mai ciudați ca ai lor. Tot degeaba. Iar muzica? Dă-o dracului – cine se mai uită la muzică?!? Să fie panaramă, dezmăț și dilaila!!!

Vorba lui Serghei Mizil: dacă tot pierdem, măcar să câștigăm!?!

Articole similare

- Advertisement -spot_img
- Advertisement -spot_img
- Advertisement -spot_img
- Advertisement -spot_img
- Advertisement -spot_img
- Advertisement -spot_img

Ultimele stiri