Nah, cum a fost, până la urmă, la summit-ul NATO de la Vilnius? Toate bune, sper.
1. Nimeni nu se grăbește cu integrarea deplină a Ucrainei în NATO – toate la timpul lor, calea e lungă și sunt condiții de îndeplinit. Baștanii hotărăște când începe muzica.
2. Zele s-a obișnuit să nu fie refuzat și să i se facă pe plac, pe loc, dacă se poate. Tot Zele a încercat să forțeze și pe ușa din față și pe aia din dos, dar nu l-a lăsat portarul. Ghinion.
3. Simțind sictirul stăpânilor, Zele s-a spart în declarații, de la extaz la agonie și invers, până s-a supărat precum copilul mic când ăia mai mari nu vor să se joace cu el. A mai și zis că faptul că nu intră în club de îndată e “absurd”. În fine…
4. Pe cale de consecință, s-a răcorit pe Twitter, unde i-a certat rău pe șefii Alianței și pe cei de state, care îi finanțează la greu jucăria de prin 2014 încoace. De porc să te cerți cu sponsorii.
5. Mesajul său de oftică pe Twitter l-au luat în seamă doar americanii, care s-au și declarat iritați de mesaj și de atitudinea actorașului de comedie.
6. Uica Jens, tata la NATO, a pus pervers punctul pe “i” : întrebat despre îngrijorările lui Zelensky, Stoltenberg a spus că cel mai important lucru acum este ca Zele să se asigure că țara sa câștigă războiul, pentru că „dacă nu prevalează/câștigă (prevails) Ucraina, nu intră în discuție nicio calitate de membru (NATO – n.a.)”.
7. Nah, una peste alta a fost frumos, s-a socializat, băieții au vorbit despre fotbal, fetele despre rețete de bucătărie. Numai unul mic și negru de supărare, stătea izolat și năcăjit că nu l-au băgat în seamă nici măcar chelnerii.
Slava? Ghinion!
