Zilele trecute, am cumpărat un pachet de unt românesc, cu sentimentul că sunt alături de producătorii autohtoni. Pe bune!
Astăzi, am făcut niște clătite și m-am socotit că ies mai bune, dacă pun unt în tigaie. Zis și făcut. Am legat compoziția, am încins tigaia și am pus o linguriță de unt. Într-o secundă, a început să sfârâie, să-mi sară în ochi stropi de unt topit, din cauza apei din el transformată brusc în abur, după care toată tigaia a luat foc cu o flacără de vreo jumătate de metru, care lingea hota și modulele de deasupra aragazului. Știu ce am de făcut la faze d-astea și nu am dat foc la bucătărie.
Tu-l pe ăla care o mai lua unt românesc, jumătate apă, de la bieții noștri producători persecutați „la raft”, în magazinele multinaționalelor.
Multă lume m-ar acuza de lipsă de patriotism. OK! Să explic mai în detaliu la ce anume chestia cu untul a fost picătura care mi-a umplut paharul.
Am luat tot timpul, pe cât am putut și găsit, produse românești, dar m-am săturat de țepele interminabile pe care le tot iau de la „bieții” producători români.
Am mâncat brânză Camembert pe mai toate continentele lumii, chiar și în China. Peste tot, același produs, același gust. Telemeaua noastră nu are de două ori la rând același gust, chiar și cumpărată de la același „cioban din Mărginime” – cred că Mărginimea are cam două milioane de locuitori, din care un milion de ciobani, pentru că toți se prezintă a fi de acolo.
Nu știi niciodată ce ai cumpărat și ce gust va avea acasă, asta și pentru că una guști, alta ți se împachetează. Sunt adevărați iluzioniști. Am pățit să gust cașcaval afumat, foarte bun, luat din piață, de la „țărani”, și acasă să descopăr că am adus o roată de telemea uscată-iască cu gust și culoare de fum.
La fel cu cârnații afumați „de casă”. În vitrină, plini de carne, acasă, doar mațe tocate, grăsime și tendoane. Până și banalul șerbet îl falsifică, iar siropurile sunt apă chioară.
Chiar am pus punct patriotismelor ăstora, pe banii, nervii și pe sănătatea familiei mele. Să mă anunțe producătorii când or deveni și ei patrioți, pentru că eu deja sunt, ba mai mult, nu fur și nu înșel pe nimeni.
Mirel CUREA
